Uraaaa!!!

Nu este vorba despre sentimentul de ură, ci de exprimarea unei bucurii imense. Bucuria că în cele din urmă cultura în Arad nu a murit. O comisie alcătuită din personalităţi marcante ale muzicii româneşti, dar organizată la Arad, a readus licărul de speranţă pentru muzica cultă, aflată în comă, paralizată de mandatele unui individ care nu mai merită să fie vreodată pomenit pe undeva. Prin îndepărtarea, sper definitivă, din fruntea uneia dintre cele mai apreciate instituţii de cultură din ţară – Filarmonica de Stat din Arad, conducerea oraşului a înţeles că acolo nu mai poate fi numit chiar oricine, cules de printre maşini.
Fericirea mea nu este atât pentru angajaţii filarmonicii care au scăpat de cel mai cumplit coşmar şi care pot să se ocupe în sfârşit de ceea ce      s-au pregătit de-o viaţă, nu este nici pentru melomanii arădeni, iubitori de muzică cultă, oameni cu bun simţ, cu un spirit critic ascuţit şi cultivat, care nu aveau cum să înghită prea bine ieşirile penibile de dinaintea fiecărui spectacol ale odiosului individ, ci cel mai mult mă bucur pentru cultura acestui oraş. Un astfel de personaj dezgustător prin gradul uriaş de incultură şi lipsă de educaţie şi bun simţ nu avea cum să facă bine imaginii unui oraş ca Aradul. Legătura unui astfel de individ cu frumoasa filarmonică se loveau ca nuca stricată şi mucegăită în peretele de smarald.
Mă mai bucur pentru că nu mă voi mai împiedica de aici încolo de canguri prin filarmonică (deşi animă­luţele autentice sunt chiar simpa­- tice). Le mulţumesc hingherilor (comisiei de evaluare) că au alungat patrupedele jegoase şi penibil împopoţonate dintr-o astfel de încă­pere. Era un adevărat sacrilegiu ca animalele păduchioase, bătrâne şi hidoase să umble nestingherite printr-un templu sfânt al muzicii şi al marii culturi.
Oamenii de cultură, intelectualii, oamenii de bun simţ, artiştii şi toţi cei cărora le pasă de imaginea oraşului ar trebui să mulţumească membrilor comisiei. Un merit special îl are, şi sper să nu se supere pe mine deoarece nu am consimţământul de a-l trece aici, Cătălin Lazurcă. Acest om integru şi neaservit politic, care nu a rămas indiferent la problemele culturii oraşului său, a avut coloana dreaptă. În urmă cu ceva ani, la o altă evaluare a aceluiaşi individ fără nume, în timp ce alţi membri ai comisiei l-au binecuvântat cu nota 10, Cătălin Lazurcă i-a dat nota 1! Acelaşi om nu a rămas indiferent la soarta filarmonicii şi a înţeles că aceasta nu ar mai avea viaţă lungă cu un astfel de personaj în fruntea sa.
Ar trebui să îmi îndrept privirea şi înspre cei care l-au susţinut sau l-au validat de-a lungul timpului pe acest individ de tristă amintire. Cei care    l-au luat de mână şi au stat lângă el, oameni de altfel cu cariere importante, dar care dintr-un interes sau altul l-au sprijinit, nu au înţeles că prin gestul lor l-au validat în faţa oamenilor, prelungind astfel agonia unui coşmar pentru filarmonica arădeană (Dorin Frandeş, Zoltan Lovas, Silvia Demian – doar la început, oameni din presă, realizatori de emisiuni, profesori şi directori ai Liceului de Artă şi alţii). Sper ca măcar în ceasul al 12-lea să realizeze imensul rău pe care l-au făcut.
În ceea ce mă priveşte, sper să reuşesc să mă ţin de cuvânt şi să nu mi-l mai încalc: nu voi mai rosti niciodată acest cuvânt urât, iar mâinile mele nu vor mai scrie vreodată aşa ceva – văcean.