Utiştii prinşi între dezamăgirea lui 2012 şi speranţele moderate pentru Noul An

0
117

siminicgazA trecut un nou an în care „Bătrâna Doamnă” nu a reuşit să se ridice la pretenţiile fanilor şi să rateze eternul obiectiv, promovarea în Liga 1. Dacă în sezonul trecut, arădenii au sperat că vor scăpa din „purgatoriul” ligii secunde până în ultimele etape, noul campionat pare compromis după campania de toamnă. Mai mult, preşedintele Giovanni Catanzariti a anunţat că nu mai poate susţine financiar echipa, iar dacă neamţul Dieter Kass sau un alt om de afaceri nu va interveni în săptămânile viitoare, colpasul nu va mai fi doar un cuvânt rostit pe la colţuri.
O parte dintre utişti au vorbit des­pre lucrurile bune şi rele trăite în 2012, dar şi-au exprimat şi optimismul, e adevărat – moderat, pentru noul An.
Alin Gligor: „Ca echipă, am trăit destule decepţii în 2012 şi asta pentru că nu am acumulat punctele necesare îndeplinirii obiectivului. Şi acest campionat pare compromis, deşi eu mă voi duce şi mai departe la antrenamente cu gândul de a recupera punctele ce ne despart de primele două clasate. Altfel, de ce ne-am mai pregăti sezonul acesta? Dacă mă întrebaţi numai de mine, cred că am avut un an bun. Am jucat în toate meciurile oficiale, am devenit căpitanul UTA-ei, postură ce onorează, dar mă şi obligă pentru viitor.  Acum, rămâne de văzut ce se va întâmpla la club, căci fără stabilitate e greu să sperăm la ceva bun. În rest, avem nevoie de multă sănătate şi pe mai departe, iar restul vor veni de la sine. Asta îmi doresc pentru mine şi familia mea, dar şi celor care iubesc fotbalul arădean şi UTA”
Gabriel Siminic: „A fost un an cu bune şi rele şi asta pentru că am fost o bună perioadă titular, iar apoi am pierdut echipa. Din păcate, nici rezultatele echipei nu au fost tocmai cele aşteptate, iar promovarea s-a îndepărtat de noi. Personal, mi-au priit partidele cu FC Argeş. Am marcat primul şi, deocamdată, singurul meu gol la UTA şi am dat o pasă decisivă cu piteştenii. În acest an, m-am specializat şi mai mult ca fundaş central, sunt mereu la dispoziţia antrenorului pe postul pe care vrea să mă folosească. Am terminat turul pe banca de rezervă, m-am conformat alegerilor făcut de stafful tehnic, nu pot decât să sper că o să recâştig încrederea antrenorilor din retur. De Crăciun am fost la Petroşani, la iubita mea, iar Revelionul l-am făcut acasă, al Timişoara. Din păcate, nu ne-am permis să mergem altundeva”
Dan Stupar (antrenor secund): „Chiar dacă au fost şi lucruri bune, anul 2012 nu prea face cinste unui club de tradiţia UTA-ei. Suporterii sunt obişnuiţi cu performanţa, ceea ce la Arad se confundă cu promovarea în Liga 1 şi este evident că nu am reuşit să-i mulţumim. Din păcate, clubul se confruntă cu o grămadă de probleme ce afectează şi vestiarul şi cu toate astea suntem conştienţi cu toţii că puteam mai mult. Personal, am avut plăcerea şi avantajul să lucrez cu doi antrenori principali (n.a. Roland Nagy şi Adrian Falub), de la care am avut ce să învăţ. Îmi iubesc mult meseria, a fost visul meu să antrenez la UTA şi aş fi în stare de orice pentru binele acestui club. Însă, câteodată, nu e de ajuns să dea doar o parte totul, trebuie să existe aceeaşi reacţie din partea tuturor, antreori, jucători, conducere. Să sperăm că această unitate şi sincronizare va apărea în 2013”
Cătălin Bucur: „UTA e UTA şi nu-şi poate propune decât să promoveze în Liga 1. Nu s-a reuşit asta şi de aceea se vorbeşte de eşec la Arad.  Personal, cred că am dat totul atâta timp cât am jucat, cu excepţia ultimelor două jocuri ale anului. În returul sezonului trecut, am dat un gol şi am obţinut trei penalty-uri, iar în acest campionat am înscris de trei ori şi am dat două pase decisive. Cu toţii puteam mai mult, inclusiv eu, dar nu cred că eu aş fi oaia neagră a lotului. Ştiu că sunt pe lista neagră, dar pentru 2013 mi-aş dori dori să rămân la UTA, cred că mai am multe de dat pentru acest club. Le transmit un An Nou Fericit  arădenilor”
Radu Mărginean: „Personal, a fost un an destul de bun pentru mine. Am promovat cu Gloria Bistriţa şi chiar dacă financiar nu a fost o satisfacţie prea mare, fotbalistic a fost bine. Apoi, îi mulţumesc lui Dumnezeu că am fost sănătos şi am jucat aproape toate meciurile şi am putut să dau tot ce a fost mai bun din mine. De fiecare dată când am ieşit de pe gazon, am simţit că am făcut tot ce-mi stă în putinţă pentru a-mi ajuta echipa. Că a ieşit bine sau mai puţin bine, au fost mereu cu sufletul împăcat. În general, am fost mai liniştit în această a doua jumătate a anului, odată cu întoarcerea acasă, lângă părinţi şi prieteni. Pentru la anul nu pot decât să-mi doresc sănătate şi să obţin rezultate tot mai bune în tricoul UTA-ei. Dar, asta depinde şi de cât de bine va fi organizat clubul pe viitor”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.