Totul s-a petrecut anul trecut, imediat după Rusalii, în Arad. Povestitorul acestor rânduri îşi asumă veridicitatea prezentei întâmplări, ziarul Glasul Aradului neavând nici o culpă pentru finalul dramatic. Conducerea Spitalului Judeţean Arad regretă profund tragicul eveniment.
O fată oarbă din Cartierul Gai, avea şi ea un iubit, ca orice fată. Într-o zi băiatul i-a propus: Vrei să te căsătoreşti cu mine? Nu, până nu voi putea vedea!, a răspuns fata.
După câteva zile fata s-a trezit la Spitalul Judeţean, când în sfârşit putea să vadă. A fost vizitată de băiatul care o iubea. Acum vrei să te căsătoreşti cu mine?, a întrebat băiatul care o iubea. Fata s-a uitat bine la el şi a observat că băiatul este orb. I-a spus: Nu mă căsătoresc cu tine… Eu nu mă mărit cu un orb!
Băiatul care o iubea s-a întristat foarte tare şi i-a spus iubitei lui din Cartierul Gai: Bine, am înţeles, dar înainte să pleci din viaţa mea vreau să te rog ceva: Să ai grijă de ochii pe care ţi i-am dat!
Viaţa socială şi politică a ajuns să fie percepută de către omul obişnuit ca pe ceva greu de definit, inefabil şi fără contururi clare. Mă opreşte mai zilele trecute pe stradă un vechi prieten, profesor: Ce părere ai despre ce se întâmplă în România? Oameni politici în care am avut încredere, în care mi-am pus nădejdea, oameni pe care i-am votat sincer, fără rezerve s-au dovedit a fi nişte politruci sadea, nişte hoţi şi nişte şarlatani. Fiecare grupare politică se acuză reciproc, fiecare partid se consideră icoană făcătoare de minuni, în timp ce celelalte, adversarele lor sunt Diavolul, Iadul sau Duşmanii Poporului. Opoziţia şi Puterea au devenit entităţi beligerante, nu le interesează cu adevărat soarta oamenilor, a populaţiei ci doar să ajungă la guvernare cu orice preţ. Fiecare dintre ele, ajunse în Opoziţie, spune că se guvernează prost. De fapt aşa şi este: ambele tabere guvernează prost România, făcând cu ea, cu România, experimente cu cobai. În acest caz, dragă prietene – mă întreba retoric amicul meu, profesorul – în cine să mai am încredere, în care dintre personalităţile politice aflate în libertate să-mi mai pun speranţa? În nici una, iartă-mi concluzia dură!
De altfel, cu toţii vedem circul mediac din aceste zile. Te întâlneşti pe stradă cu un prieten şi-n loc să-l întrebi ce-i mai face familia, îl întrebi: Bună, mă! Pe cine au mai arestat ăştia în ultimele două ore, că eu am fost într-o şedinţă, fără televizor.
Dacă acum ceva timp arestaţii frauduloşi, hoţii, delapidatorii, traficanţii de influenţă, spălătorii de bani (confraţii mai titraţi ai spălătorilor de parbrize), evazioniştii fiscali proveneau doar de la PSD, acum balanţa s-a echilibrat, infractorii arestaţi provenind de la fostul PD (partid puternic, distrus şi scos în afara istoriei de Traian Băsescu), sau de la PNL. În acest fel n-a mai rămas nimic curat din clasa politică, arestările dovedind putreziciunea politicii româneşti.
Iar eu, alegătorul, prietenul meu profesorul, ne-am dat încrederea, ochii din cap, crezând în ei. Care s-au dovedit a fi nişte neica-nimeni. Ne-am dat ochii din cap, pentru cineva care nu ne merita, asemenea fetei din Cartierul Gai, care a primit ochii iubitului pe care l-a abandonat, apoi.
