În anul 1906 Vasile Goldiş va fi ales deputat (el câştigă alegerile din cadrul cercului electoral Radna) în Parlamentul de la Budapesta. Astfel, în perioada următoare 1906 – 1910, el va milita cu înțelepciune de la tribuna Parlamentului pentru drepturile românilor din cadrul monarhiei dualiste. Parlamentarii români, 14 la număr, dar şi parlamen­- tarii din Cehia, Slovacia, Bosnia, Herţegovina, Dalmaţia şi Slovenia formează în anul 1906 „Clubul naţionalităţilor”, creat pentru o implicare mai coerentă și eficientă față de politicile guvernamentale.
Unul din momentele dure ale politicii guvernamentale față de naționalități a fost proiectul legii şcolare a lui Apponyi Albert. Prin aplicarea legii se urmărea limitarea limbii române din şcoli, inclusiv din şcolile care nu erau susţinute din bugetul statului oficial! Contra acestui proiect unilateral de limitare generală a limbii române a ridicat cuvântul şi marele Vasile Goldiş în discursurile sale din Parlamentul de la Budapesta. Având în vedere gândirea sa filozofic-politică, talentul său oratoric, pertinența discursului său social-politic, dar şi poziţia sa în cadrul P.N.R., contele Apponyi încearcă să îl atra­gă de partea sa pe fruntaşul politic român prin oferirea unei funcţii de consilier ministerial în guvern. Faţă de această propunere Vasile Goldiş răspunde demn: „N-am venit aici să-mi câştig vreun os de ros, ci am venit să lupt pentru drepturile naţiunii mele. Daţi acestei naţiuni drepturile care i se cu­vin, mie nu-mi mai trebuie nimic”. Toți scoatem beneficii din comemorarea trecutului istoric. Un popor care își amintește de trecutul și devenirea sa istorică nu repetă greșelile din trecut, dimpotrivă, privește încrezător provocările din prezent și din viitor. Amintirea și memoria istorică salvează sufletul unui popor de tot ceea ce sau de toți cei care ar putea încerca să-l controleze sau să-l utilizeze pentru interesele lor. Când exercitarea efec­- tivă a respectivelor drepturi este garantată persoanelor și comunităților, ei nu numai că sunt liberi să realizeze propriile potențialități, ci contribuie prin aceste capacități și cu activitatea lor la bunăstarea și îmbogățirea întregii societăți.
„Trădători de patrie”
De foarte multe ori deputaţii români şi ai celorlalte minorităţi na­ționale din imperiu întrerup dis­- cursurile dure ale deputaţilor maghiari. De aceea românii sunt catalogaţi drept „trădători de patrie”, adică față de imperiu, şi sunt trimişi în România. La aceste insulte și provocări Goldiş strigă în plenul Parlamentului: ,,Feudalismul”! Tradițiile noastre creștine ne amintesc că noi, ca ființe umane, suntem chemați să-l recunoaștem pe celălalt/Celălalt care revelează identitatea noastră relațională în fața oricărei tentative de a instaura o uniformitate pe care egoismul celui puternic, conformismul celui slab sau ideologia utopicului ar putea încerca să ne-o impună.
De cele mai multe ori, din păcate pentru românii din cadrul monarhiei, „deciziile luate faţă de ei de guvern erau mai aproape de spiritul epocii feudale decât de cea modernă”. Timp de patru ani cât se află în Parlamentul maghiar, Vasile Goldiş ţine 22 de discursuri în care apără cauza românilor care l-au trimis în acest for reprezentativ împotriva diferitelor legi nedrepte pentru naţionalităţi, militând pentru drepturi largi democratice şi pentru libertate naţională. La alegerile din anul 1910, Goldiş candidează tot în cercul electoral Radna împotriva candidatului Partidului Muncii, dr. Táganyi Sándor. Din păcate Goldiş pierde alegerile datorită tertipurilor din culise și presiunilor exercitate de guvernul vremii. Mulţi alegători au primit diverse presiuni, unii au fost mituiţi, alţii arestaţi. Un număr de 36 de ţărani care au îndrăznit să îl huiduie pe candidatul guvernamental au fost arestaţi.
Astfel, la alegerile desfăşurate pe 1 iunie 1910 în cercul electoral Radna au votat 2474 de persoane. Dintre aceştia 1978 erau români, iar 496 maghiari. Totuşi Goldiş nu obţine decât 848 de voturi în vreme ce candidatul maghiar câştigă alegerile cu 1338 de voturi, dintre care 935 erau ale românilor.
Rămâne pe baricade
Cu toate că a pierdut alegerile Goldiş nu părăseşte viaţa social-politică. Rămâne foarte activ, implicat şi participă la adunări cetăţe­- neşti din ţară, unde rosteşte discursuri istorice și patriotice. Astfel în anul 1911 participă la adunări la Haţeg, Bocşa, Lugoj, Timişoara. În acelaşi an, Goldiş ţine o conferinţă la Oradea intitulată: „Despre pro­blema naţionalităţilor” în care arată că naţiunile germane şi maghiară dominante din Austro-Ungaria îm­piedică dezvoltarea naţiunilor nema­- ghiare asuprite prin măsuri legislativ-restrictive, pe plan politic, economic, social, religios şi prin insuflarea și înrurirea urii naţionale. Omul politic Vasile Goldiș considera că problema naţională este cea mai importantă problemă a imperiului dualist.
Între 28 şi 30 august 1911, Blajul a devenit „capitala culturală și națională a Transilvaniei”, aici desfăşurându-se serbările jubileului a 50 de ani de existenţă a „Asociaţiei pentru literatura română şi cultura poporului român”. Discursul lui Vasile Goldiş la acest eveniment a fost deosebit de emoţionant: „Noi înoim acum jurământul din 1848 şi o fac aceasta cu convingerea că vorbesc nu numai din sufletul celor peste 20.000 de români care sunt azi la Blaj, ci şi din sufletul naţiunii române”.
Arhim. Teofan Mada
– Va urma –

Recomandările redacției