Zona Bregenz, Austria. În medie, cei mai bogaţi dintre austrieci. Nu că ceilalți ar fi niște săraci, dar parcă acolo lumea este și mai așezată, decât, de exemplu faţă de cei din Niederöstereich. Însă, cel puțin în aproape toate cazurile întâlnite de mine exista acel ,,sindrom” al privirii spre vest. Concret, aproape fiecărui om care este mai la est decât altul are convingerea că cel din vest câștigă şi trăieşte mai bine decât el. Și da, am ,,văzut” cu propriile… urechi acest lucru. Un om din Bregenz, care este la o aruncătură de băț de micuţul stat Liechtenstein a dat naștere la următoare afirmație „Cei de dincolo trăiesc mult mai bine decât noi și muncesc mult mai puțin. De fapt, eu de câte ori am fost acolo, n-am văzut vreun localnic să facă o muncă fizică“. Iar omul, care avea tihna celui care nu poartă grija zilei de mâine, vorbea serios şi chiar cu o uşoară invidie. La fel este și la noi, celor şi mai din est. Ni se pare că dinspre apus răsare belșugul. Și, în cele mai multe cazuri, acest fapt este adevărat. Și la Arad, de o bună bucată de timp, chiar administrația locală se laudă cu un deficit al forței de muncă. Mai ales în marile unități din industria automotive au sosit muncitori de import. Este adevărat din intern. Cei mai mulți sunt din județele din sudul și estul țării, zone cu preponderență agricolă. Locuri în care industrializarea din epoca comunistă este astăzi doar o ruină. Așadar nevoia unui salariu sigur și la timp, cazarea gratuită , în unele cazuri chiar și o masă caldă au fost suficiente motive pentru cei din Alexandria sau Vaslui să străbată peste 600 de kilometri, adică aproape toată ţara de la un capăt la altul, pentru un loc de muncă. Un loc din care să trimită bani pentru ca familiile lor, rămase acolo, să mănânce o pâine. De curând însă, una dintre știrile care a suscitat un oarecare interes în media locală este și aceea că la un important producător de material rulant a sosit forță de muncă străină. La Arad au venit oameni de foarte, foarte departe din est. Da, au venit indienii. Vreo 50 la număr au fost găsiţi ca o soluţie de înlocuire a sudorilor arădeni care au plecat mai la vest, prin țările mai dezvoltate unde pot câștiga și patru, poate chiar cinci mii de euro pe lună. Bani pe care aici, la Arad, în România nu i-ar obține niciodată. Așadar locul rămas gol trebuia ocupat. Pentru cei din India, Aradul este un fel de Liechtentesin. Este un semn cât se poate de clar că forța de lucru migrează spre locuri unde este mai bine plătită. Este logic, normal şi face parte din dorinţa omului de a câştiga mai mult. Și din Arad forța de muncă înalt calificată migrează intern spre orașe cu potențial mai bun. Cum ar fi Timișoara, Cluj, mai rar București și, în ultimul timp chiar și Oradea. Ceea ce spune multe. Dar despre asta cu altă ocazie. Oamenii simt în general oportunitatea și fac totul ca să profite de ea. În fond fiecare vrea o viață mai bună și dacă are ocazia profită o şansă. Pentru a prinde binele său. Aşa că, pentru fiecare, vestul este în altă parte…

Recomandările redacției