Când am început să cred că reînnoirea edilitară în Arad a scăzut în ritm și intensitate, a apărut ceva nemaipomenit: o clădire de pe Strada Episcopiei, cea care „poartă” numărul 18 şi pe care o credeam sortită autorizației de demolare, a întinerit dintr-o dată, parcă pentru a mă contrazice. Dacă fac istorie, voi spune că demult s-au schimbat țiglele, tare demult, iar ce se vede din stradă, fațada, a rămas hâdă de să-i plângem de milă. Abia dacă s-au salvat urme din ornamentele originale care prefigurau întregul.
Atât de mare a fost surpriza şi atât de bucuros am fost când „am descoperit-o” după „tratament” încât mi s-a părut perfectă: strălucește, luminează și parcă îndeamnă să i se urmeze exemplul pozitiv.
-
- OLYMPUS DIGITAL CAMERA
-
- OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Clădirea aceasta în stil secession, care m-a fermecat, a apărut firesc în peisajul arădean după ce alte câteva clădiri aparținând altui stil arhitectonic, trecute prin „salonul de cosmetizare” al arhitectei Elisabeta Faur, scăpate de cabluri și de riduri, au devenit și ele niște vedete. Urmează desigur intervenții la încăperile interioare și la curte; acolo încă sunt de îndreptat multe: ordine în acareturi, reparaţii la gard, plantat arbori ornamentali…
Să fie într-un ceas bun, iar primarul să le vadă și să semneze o altă serie de diplome, fiindcă oamenii merită să fie băgați în seamă și lăudați când fac ceea ce se poate face, şi iată că se poate!
În încheiere atât vă cer: priviţi fotografiile și să ne bucurăm împreună cu proprietarii clădirii.
