În urmă cu un an de zile, românii aveau speranţe mari că vor scăpa o dată pentru totdeauna de blestemata guvernare Băsescu-PD-L. Au ieşit la vot, în 29 iulie 2012, 7,4 milioane de români să-l demită pe preşedintele Băsescu, adică 87,5 la sută din cei prezenţi la urne. Un scor unic în istoria postdecembristă a Ro­mâ­niei, care arăta dorinţa disperată a românilor de a da de pământ cu liderul unui regim care a tăiat fără milă pensii, salarii şi alocaţii pentru copii, care a disponibilizat sute de mii de angajaţi şi s-a înfruptat cu o poftă nemaiîntâlnită din banul public. Speranţele celor 7,4 milioane de români au fost enorme, aşa cum au fost şi speranţele celor care s-au prezentat pe 9 decembrie la urne şi au votat, în proporţie de 60 la sută, cu USL, dând astfel un cec în alb actualei guvernări în lupta cu sistemul ticăloşit al lui Traian Băsescu.
Ce s-a întâmplat după un an? Care a fost răspunsul clasei politice la revolta româ­nilor, la strigătul de disperare al celor care n-au mai suportat opresiunea regimului Băsescu? După un an de zile, suntem în acelaşi punct, dacă nu mai rău. Băsescu e bine merci pe funcţie, graţie fraţilor europeni, care ni l-au băgat pe gât, cu complicitatea USL, care a stat în genunchi şi a acceptat tot ce a dictat Bruxellesul. Oamenii lui Băsescu sunt şi ei pe val în continuare, şi fac legea, mai ales în justiţie, unde Morar a fost „pedepsit“ cu un post la Curtea Constituţio­nală, în timp ce Kovesi a fost trimisă la butoanele DNA, de unde îi hărţuieşte pe toţi cei care au îndrăznit de-a lungul anilor să ridice capul în faţa lui Traian Băsescu. Vedem campania pornită împotriva celor de la Antena3, o cam­panie fără precedent împotriva libertăţii de exprimare, o făcătură ordinară (cea cu şantajul) cum nu-şi permiteau nici lacheii lui Ceauşescu să fabrice. Nu întâmplător, la un an de la votul celor 7,4 milioane de români împotriva sistemului ticăloşit al lui Băsescu, Dan Voiculescu (pe care îl detest la fel de mult ca Băses­cu, ca să nu existe dubii) este plimbat pe la DNA, pentru a arăta încă o dată puterea lui Zeus, dispreţul lui faţă de votul din data de 29 iulie, dar şi răzbunarea acestuia faţă de cei care au pus la cale acea demitere. În aceeaşi zi, tot deloc întâmplător, este plimbat la DNA vicepremierul Dragnea, cel care s-a ocupat de or­ganizarea referendumului şi care trebuie executat findcă a avut curajul de a-l înfrunta pe Traian Băsescu.
Toată zbaterea românilor de anul trecut a fost în zadar. Victor Ponta s-a văzut cu sacii în căruţă şi a întors spatele românilor semnând rapid un pact cu Traian Băsescu, în urma căruia oamenii preşedintelui au rămas pe func­ţii, iar miniştrii USL sunt în continuare vânaţi de instituţiile sta­tului, presa liberă e mai vânată ca niciodată de cei de la PD-L şi slugile lor, iar românii care au ieşit la vot o duc la fel, dacă nu mai rău ca în urmă cu un an. Dacă ne uităm în Arad, ce s-a schimbat? E deja proverbială incapa­citatea celor din USL, mai ales din PSD, de a schimba directorii numiţi de PD-L. Avem aceiaşi oameni în posturi cheie, oameni care ar trebui să pună în aplicare programul USL, dar ei de fapt răspund la ordinele PD-L. Îl avem pe Gheorghe Falcă la fel de pu­ternic, dacă nu mai puternic, după ce a obţinut marea achitare pe timpul USL, care l-a scos curat ca lacrima, încă un semn că nu s-a schimbat nimic, iar cine trebuie scapă, mai ales dacă e de la PD-L. Falcă îşi face în continuare de cap şi în Primărie, şi în CLM, şi în oraş, firmele clientelare sunt aceleaşi, bugetul oraşului este supt după aceleaşi metode, iar instituţiile statului sunt la fel de îngăduitoare cu aceste afaceri. Ce fac cei de la USL? Preşedintele PSD, Dorel Căprar, e preocupat de ce scrie The Economist, preşedintele PNL, Ioan Cristina, face clă­tite la Moneasa şi ne povesteşte că nu ştie ce protocol a semnat în USL, iar preşedintele PC, Mir­cea Purcaru, îi numără fundaţiile consilierului municipal Glad Varga. În acest timp, arădenii aşteaptă (degeaba, aş spune) de la liderii USL Arad să rezolve problema pasajelor de pe centură, fiindcă au promis că vin banii tăiaţi de Guvernul Ungurea­nu, aşa cum aşteaptă rezolvarea drumului Arad-Seleuş, o altă pro­misiune electorală neonorată, dar şi schimbarea regimului Băsescu din Arad, fiindcă arădenii n-au ieşit la vot pentru a avea aceiaşi şefi de instituţii care stau şi as­tăzi în genunchi în faţa lui Gheor­ghe Falcă.
După doar un an de zile constatăm, cum spuneam, că nu s-a schimbat nimic, că ne-am mai păcălit o dată. Că de fapt, USL este un fel de PD-L cu faţă umană, că tot ceea ce au cerut românii (arădenii) şi tot ceea ce au promis cei din USL a fost aruncat la coşul de gunoi imediat după alegeri. Încet, încet, victo­riile din iulie şi decembrie 2012 s-au transformat în înfrângeri usturătoare. Nu pentru USL, care e bine merci şi se înfruptă la masa bogaţilor, ci pentru noi, fraierii care am sperat şi am votat pentru a se schimba ceva. Marele câş­tigător, la final, este Traian Băsescu (şi sistemul lui ticăloşit) care ne-a arătat că nici 7,4 mili­oane de români, nici 4,7 mili­oane, nici 70 la sută din Parlamentul României nu-l pot în­vinge. Fiindcă e prea puternic pentru acest USL incapabil să ducă până la capăt o luptă, fiind prea înfometat după opt ani de opoziţie şi dispus la orice compromis pentru a rămâne la cio­lan.

Recomandările redacției