Uite că trecu şi Sărbătoarea Învierii cu toate ale sale: mielul tăiat (de la stînă – cei care au ceva-ceva prin buzunare sau prin conturi, de pe listă – cei care n-au nici după ce bea apă, că salariul minim pe economie n-ajunge nici pentru plata întreţinerii la o garsonieră amărîtă), cu preoţi în odăjdii ofi­ciind, cu mulţimi de enoriaşi aşteptînd Lumina de Sus, că luminiţa de jos, de la capătul tunelului, n-a sticlit decît o secundă anemică-n lentilele lui Victor Ciorbea şi s-a stins mai-nainte de-a „… luci vederii noastre”.
Va trece şi ziua de mîine, a marelui muce­nic Gheorghe, cel purtător de biruinţi, după care iarăşi ne va birui rutina cea de toate zilele.
Se-arată însă la orizont două sărbători (hai să folosim eufemismul, că nu-i caz penal, ci caz electoral), cu mult  mai tumultoase şi mai spectaculoase decît orice Paşti sau Crăciun: alegerile! Să vedeţi atunci slujbe – în sfinte parohii electorale-n care vor predica popi politici înveşmîntaţi în sutane Armani sau măcar Cătălin Botezatu, ne vor expune fericirile de neînchipuit pe care ni le pregătesc ei cu mare osîrdie şi cu un drag de popor de te-apucă plînsul şi-ţi vine să-i pupi pe frunţi, să-i declari sfinţi, martiri şi muce­nici, şi să le scoţi moaştele la preumblare pe uliţi în vremuri de restrişte.
Vin alegerile pentru Parlamentul European, apoi cele pentru funcţia prezidenţială, deci va fi dezmăţ de bunăstare-n ţară: iarăşi prapuri tricolori legănaţi în vînt spre-a mobiliza energii naţionale sleite, iarăşi kile de ulei, orez şi zahăr în pungi de plastic cu însemne heraldice ale „bisericuţelor”, iarăşi palavragii de toate culorile sporovăind din evanghelii ideologice subţiri de tot, adică inexistente, iarăşi ţîrcovnici politici expunînd cu elocvenţă doctrine răsunătoare precum toba lui Arghezi şi goale precum aceeaşi tobă a aceluiaşi hîtru genial („Niciodată golul n-a sunat atît de plin!”), cerînd în schimb credinţă nestrămutată-n adevărul lor şi-n viitorul ţării şi, mai ales, cerînd votul tău care-i va urca-n fruntea bucatelor.
Vor veni şi ceilalţi, şi vor trîmbiţa că ăia-s nişte rătăciţi, că mint poporul cu portavocea şi cu microfonul, că ei, doar ei şi numai ei ştiu ce bine trebuie făcut pentru ca popo­rul s-o ducă nu bine ci foarte bine, aşa că lepă­daţi-vă de satanele care v-au sucit minţile mai-nainte, băgaţi-vă minţile-n cap şi votaţi-i pe ei, că dacă-i votaţi pe ăia daţi de naiba, o să vedeţi, să nu ziceţi că nu v-am zis.
Tu, alegător de bunăcredinţă, adică prost, surd şi chior, vei vota după credinţa-ţi adîncă-n ulei, zahăr şi orez, sau cea-n ochii blajini ai acestui soi de popi politici, apoi îţi vei privi aleşii cum se vor îmbuiba democratic patru ani – şi te vei sătura prin reprezentare.
Cît despre binele tău, pe care ţi-l flutură pe dinainte cum flutură braţul de fîn din vîrful proţapului la un car la care boii nu mai trag, va veni la Paştile cailor, că Vinerea Mare a politicienilor nu se-arată-n orizontul de timp previzibil.

Recomandările redacției