Cu același îndemn, având în fundal cele mai somptuoase hoteluri din lumea arabă prezentate însă drept spitale, s-a desfășurat și apriga campanie mincinoasă de denigrare a referendumului trecut, cel pentru familia normală – principala celulă pe care se clădește o societate normală, sănătoasă. Aceiași manipulatori care s-au dat de ceasul morții să nu treacă referendumul precedent s-au străduit, și au reușit, să inducă ideea că banii cheltuiți pentru un referendum ar putea scoate țara din foame. Societatea „intelectuală“, de „bun simț“ a reușit prin ură, manipulare, minciună și în cele din urmă prostie, să învingă.

Banii cheltuiți pe acel referendum nu salvau însă spitalele din România și nici nu putea fi ridicat un lanț de ele. Sistemul de sănătate este poate cel mai corupt din România, fiind singurul care a reușit să îl depășească pe cel politic. Sub pretextul salvării de vieți, medicii, companiile farmaceutice în special, dar și cele de producere a vaccinului, au dat naștere unei adevărate încrengături mafiote, imposibil de descusut vreodată. Dacă toți banii din lume ar fi investiți în spitale, tot nu ar fi suficient pentru a eficientiza un sistem atât de putred precum cel medical. Pe scurt, doar câteva exemple: când cineva suferă un accident grav, are categoric nevoie de tratament complex, care nu este foarte ieftin. Cu toate acestea, cu acceptul tacit al conducerilor spitalelor, care își încasează banii de la casele de asigurări de sănătate, se umflă „nota de plată“ fără ca nimeni să poată verifica la sânge dacă întregul tratament a fost necesar sau nu. O altă cutumă este cea a internărilor fictive, a pacienților care nu există decât în acte sau a bolnavilor proveniți de prin alte județe, de regulă oameni ai străzii, care sunt pur și simplu „cazați“ câte o noapte prin spitale pentru a ajuta unitatea medicală să adune cât mai multe puncte la evaluare. Doar că persoana respectivă trebuie să figureze drept bolnavă, ceea ce presupune un tratament fictiv, însă plătit. Nu mai vorbim despre mafia farmaceutică, aflată într-o strânsă colaborare cu medicii care prescriu medicamentele în funcție de interesele marilor companii. De regulă, se încearcă prescrierea unor tratamente care să creeze o stare de dependență. Un alt aspect, mai puțin cunoscut, este existența unui medicament extrem de scump, care se administrează unui pacient în cazul unui infarct. Din păcate, medicamentul este atât de rar, încât doar cei „privilegiați“ au dreptul la el.

Să revenim la problema referendumului. O abordare la fel de idioată precum cea de la referendumul trecut ar fi să spun că nu sunt de acord ca banii să fie aruncați pe fereastră când am putea să salvăm sistemul de sănătate din România. Că nu particip la un referendum organizat de nu știu cine, de parcă asta ar fi mai important decât esența problemei. Cei care încearcă acum să convingă populația să participe la referendum sunt, în mare parte, aceiași care se străduiau data trecută să argumenteze cât de nociv este pentru economia țării organizarea unui asemenea demers.

Recomandările redacției