Deşi ne mai despart circa 18 luni până la următoarele alegeri, deja s-a deschis (de fapt s-a redeschis) sezonul sondajelor. Trucate sau nu, realiste au ba, sondajele au menirea nu doar să manipuleze, ci să şi reaşeze eşichierul politic pe noi temeli.
Sigur, victoria lui Johannis – în fapt, votul negativ la adresa lui Victor Ponta – a adus PNL (noul PNL, dacă-mi este permis), la noi cote pe piaţă. Într-o semiamnezie, românii dau semne că au cam uitat trecutul politic al celor două partide care formează noul PNL şi îl girează ca pe un partid credibil. Sau, dimpotrivă, n-au uitat, dar simpatia faţă de partidul (fost al) lui Johannis este direct proporţională cu antipatia faţă de PSD. Culmea, în această ecuaţie Ponta rămâne stabil, semn că nu iubirea faţă de Johannis îi duce pe români spre PNL, ci nevoia de alternativă.
Sondajele relevă ceea ce avem, adică doi poli politici situaţi relativ opus (n-aş folosi expresii doctrinare gen „dreapta” sau „stânga”) în funcţie de care oscilează opţiunea politică a românilor. Aici îşi desfăşoară „activitatea” sondajele de opinie, între oferta politică şi speranţele românilor. Sigur că PNL se situează la aproape 50 la sută dintre sufragii, iar PSD se menţine la cota sa din ultimii patru ani, de circa 40 de procente, restul (o exprimare de cantină, că doar acolo sunt resturi, dar perfect admisibilă în cazul de faţă) împărţindu-se între celelalte formaţiuni ce gravitează prin spectrul nostru politic. În rest, problema e că nu avem de unde alege…
Ce-ar fi, vorba analizei lui Cătălin Striblea, dacă ar apărea o formaţiune politică nouă. Nu glumesc, una chiar nouă, care să vină cu ceva, dar fără câţiva, dintre cei care au mai „fecundat” şi alte partide? Adică un suflu nou, care să aibă suficientă putere de convingere prin care să arate că există alternative. O formaţiune nouă, care ar putea capta speranţele românilor, are şanse semni­- ficative să urce în opţiunile electoratului. Este o observaţie logică, normală şi perfect plauzibilă.
De fapt, de ce sondajele de opinie nu au şi o rubrică separată în care să se spună ceva de genul „Dacă ar apărea o nouă formaţiune politică, cu oameni noi, în ce măsură aţi vota cu aceasta?” Răspunsul e simplu! Pentru că sondajele de opinie cer părerea cetăţenilor, dar pentru că sunt comandate de politicieni automat servesc intereselor politicienilor.
Normal ar fi ca politicienii să fie în slujba cetăţenilor, ca administratori ai opţiunilor politice (însăşi definiţia administratio însemnând în slujba) inclusiv prin aceste sondaje. Dar dacă tot am amintit de vremea sondajelor, trebuie să subliniez încă o dată că sondajele arată voinţa politicienilor şi doar părerea oamenilor.
Ştiu, e vremea sondajelor, dar ar trebui să fie vremea sondajelor reale, cu toate alternativele, ar trebui să fie vremea unui realism politic, în care să le arătăm în sfârşit tuturor românilor cam ce avem, cam cum stăm. Aş vrea să fim realişti, să nu apară iar vreun partid excesiv de populist care să capteze atenţia electoratului. Ar trebui să fim sinceri, dacă tot e vremea sondajelor. Implicit a electoratului.

Recomandările redacției