Zaharia, despre situația juridică și financiară a UTA-ei: „Clubul nu poate trăi cu o borsetă plimbată de la Cluj la Arad înapoi” (I)

Echipa emblemă a Aradului trăiește vremuri tulburi, cu sabia falimentului deasupra capului. Deși de la începutul lunii septembrie UTA a intrat în insolvență, ceea ce presupune că datoriile din urmă au fost pe moment înghețate, neafectând în niciun fel activitatea curentă a clubului, în lipsa unei persoane sau a unui grup de finanțatori care să-și asume un plan de reorganizare viabil, Campioana Provinciei, sau mai bine spus SA-ul sub care este organizată aceasta în momentul de față, se îndreaptă cu pași înceți, dar siguri, spre prăpastie. Cel mai în măsură să vorbească despre ceea ce se întâmplă astăzi din punct de vedere juridic, dar și economic în Calea Aurel Vlaicu, dar și despre riscurile lunilor ce urmează este Iulian Zaharia, reprezentantul firmei bucureștene Dinu, Urse și Asociații, administratorul judiciar al FC UTA SA. Astăzi, vă prezentăm prima parte a interviului:
Plan de reorganizare până la mijlocul lunii ianuarie
– Înainte de toate, v-am ruga să ne spuneți în ce stadiu se află procedura de insolvență în care a intrat UTA de trei luni de zile?
– Suntem la faza contestațiilor depuse de reprezentantul Finanțelor, Dorin Stana și Adrian Marțian la Tribunal în ceea ce privește cuantumul creațelor din tabelul preliminar prezentat la Adunarea Generală a Creditorilor de pe 20 noiembrie. Termenul de judecată a celor trei contestații este 12 decembrie, teoretic nu există motive să existe o amânare. De la momentul stabilirii tabelului defintiv al creditorilor, planul de reorganizare trebuie propus în termen de 30 de zile.
– Dacă pe 12 nu se stabilește tabelul final al creditorilor, care va fi următorul termen?
– Probabil în ianuarie 2014.
– Ar fi o problemă mare pentru bunul mers al lucrurilor?
– Din punct de vedere juridic nu. Dar, din punct de vedere al faptului că UTA nu are finanțare în acest moment, da.
– Legal, cine trebuie să întoc­mească planul de reorganizare?
– El poate veni de la administratorul judiciar, cel special și orice creditor care singur sau împreună cu altul are mai mult de 20% din totalul creanțelor.  Astăzi nu există decât trei creditori cu mai mult de 20% și anume: Giovanni Catanzariti, Adrian Marțian și Finanțele.
Finanțatori-salvatori doar cu banii jos
– O altă persoană din exterior, să zicem cineva potent din punct de ve­dere financiar care nu e prins deloc în tabelul creditorilor UTA-ei SA, nu-și poate asuma un plan de reorganizare?
– Trebuie să se știe că în acest moment nu există niciun plan de reorganizare și el se poate face doar după ce ai tabelul definitiv al creditorilor. Un investitor potent, altul decât cei trei creditori ce au peste 20% din creațe, poate să facă o ofertă de finanțare și pe baza acestei oferte se face planul de reorganizare. Aici rămâne de văzut cum se va întâmpla. Ori finanțatorul se aliază cu unul dintre cei trei creditori cu peste 20% din creanțe, ori apelează la administratorul special pentru a face împreună cu el un plan de reorganizare. Mai există și o a treia variantă, să-i facă o ofertă de finanțare administratorului judiciar, solicitând să se facă un plan pe baza ofertei. Dar, în orice situație, cei care vin să facă o ofertă de finanțare trebuie să-și dovedească solvabilitatea. Adică să facă dovada clară că dețin banii prevăzuți în plan și chiar să depună acești bani în contul de insolvență. În plus, posibilii finanțatori trebuie să probeze faptul că dețin sumele necesare susținerii activității curente a clubului.
– Să spunem că, prin absurd, un potent om de afaceri e dispus să investească o sumă considerabilă la club, dar ar dori ca UTA să iasă imediat din insolvență. Se poate acest lucru?
– Nimeni nu mai poate întrerupe brusc procedura, însă poate face un plan de reorganizare pe o perioadă foarte scurtă de timp. Dacă deține surse de finanțare, nu e obligat să întindă planul de reorganizare pe trei ani și nici să profite de șansa pe care ți-o dă legea de a-l prelungi pe încă doi ani.
Marțian, credibilitate scăzută
– Se știe că Adrian Marțian insistă să devină să devină patron și să-și asume planul de reorganizare al UTA SA. Îi puteți spune de ce sumă ar avea nevoie ca să scoată clubul la liman?
– E simplu. 1,2 milioane de euro, pla­nul, plus asigurarea unui buget de aproximativ 800 de mii de euro pe sezon.  Însă, atât el, cât și alți investitori interesați de UTA trebuie să știe un lucru. Trebuie să îmi facă dovada posibilității financiare și a bonității încă de la început. Nu vorbe, nu discuții că voi avea banii, trebuie să îi văd. Și trebuie virați în contul de insolvență.
– Dincolo de declarațiile despre mutarea UTA-ei în alt oraș, Adrian Marțian și-a pierdut credibilitatea și pentru faptul că s-au acumulat o grămadă de datorii și în această toamnă, chiar și după declanșarea procedurii de insolvență…
– Din păcate, așa este.  Deși nu era obligat s-o facă, domnul Marțian și-a asumat finanțarea. Însă, la fel de bine știa că nu are voie să încarce clubul cu alte datorii. Dar, există deja datorii foarte mari. Nu am o cifră exactă, dar undeva peste 70 de mii de euro în trei luni de zile. Salariile către angajați, obligațiile către Stat, dar mai sunt și altfel de datorii. Și, atâta timp cât nu vii cu o ofertă de finanțare reală, nu ai cum să ai credibilitate. Dacă vrea să schimbe percepția publică despre el, nu poate să o facă cu plăți de 2.500 – 5.000 de euro pe săptămână sau bani ce îi plimbăm în borsetă de la Cluj la Arad și înapoi.
Despre planul fotbaliștilor și implicarea autorităților locale
– Poate ați aflat și dumneavostră că jucătorii importanți ai echipei, Apostu și Neagu, lucrează la un plan de salvare grandios, în care să implice sute de oameni de afaceri arădeni. E plauzibil un astfel de plan?
– Indiferent că vorbim despre un investitor potent, sau un grup de oameni de afaceri, de 300 sau cât doriți dumneavoas­tră, pentru administratorul judiciar e la fel. Oferta de finanțare pe care o persoană sau 300 o depun trebuie să fie reală, cu bani ce urmează să fie virați în contul insolvenței. Bani care să fie la vedere și cu care UTA să poată fi salvată. Singura problemă, ca să spun așa, este că 300 de oameni trebuie să ajungă la un consens, iar acest lucru e mai greu de realizat decât un consens între 5-6 persoane. Am aflat și eu despre acest proiect, până la urmă, sper să fie unul viabil pentru UTA.
– Dacă s-ar implica, autoritățile locale ar avea și alte pârghii de sus­ți­nere a clubului?
– Să spunem că da. Ele pot intra direct în schemă, vezi cazul Timișoara sau Târgu Mureș, dar pot și să stea deoparte și să asigure folosința bazei sportive. Nu sunt obligate să facă parte din proiectul UTA. Depinde și de finanțatorul ce va veni la UTA, dacă vrea să implice autoritățile locale sau dacă ele vor să fie implicate.
– În ultimele sezoane fotbalistice, Primăria a alocat aproximativ 250.000 de euro pentru UTA pe an. Cum s-ar putea regăsi acești bani pe viitor la un club aflat în insolvență?
– Eu, din ce știu, acei bani au fost asi­gurați pe proiecte de natură sportivă. UTA este o structură SA, nu poate să pri­mească sponsorizări, nu poate depune proiecte. În schimb, ONG-urile pot face asta, iar în acest an se știe care dintre ele a câștigat proiectul. Pe viitor, existând un proiect de colaborare între un ONG și UTA SA, se pot accesa sume de la bugetul local prin același sistem ca și până acum. Concluzionând, în situația în care se ajunge la un plan de reorganizare prin care Primăria să vină cu ajutor financiar, sunt modalități prin care aceste relații se pot regla prin natură juridică. Nu pot spune concret acum, dar sunt modalități. Rămâne să vedem ce disponibilități au autoritățile locale pentru a se implica în acest plan.
– Deci nu aveți acum un răspuns din partea lor.
– Nu, nu. La momentul de față nu am primit un refuz, dar nici un răspuns pozitiv.
(Va urma)