Deviza lui Ferdinand I de Habsburg, „Fiat justitia, pereat mundus“, prefaţată, dacă putem să spunem aşa, de către însuşi Seneca, poate fi interpretată în cel puţin două moduri. Mult discutatul recurs compensatoriu, asupra căruia am promis că voi reveni în ultimul editorial, este parte a programului prin care PSD promitea, în campania electorală, dreptate până la capăt. Principiul „Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea“ este interpretat diferit, în funcţie de efectul concret pe care aplicarea recursului compensatoriu l-ar putea avea asupra celui care se raportează la el. Este deja de domeniul banalului faptul că aşa numitul binom a fost un instrument politic, axat în principal pe distrugerea duşmanului politic al puterii. Pentru aceasta, orice mijloace erau bune, fabricarea de dosare penale, pe baza unor aşa zise denunţuri, fiind la ordinea zilei. Oameni complet nevinovaţi au fost băgaţi la puşcărie sau doar terminaţi ca politicieni, prin arestări în văzul lumii, prin tracasări interminabile, cu atacuri josnice la membrii familiilor acestora. Este de la sine înţeles că oamenii care au avut de suferit, care au fost sau ar urma să fie condamnaţi pe nedrept, susţin din toate puterile recursul compensatoriu, fără să le pese că de acesta ar putea profita şi indivizi abjecţi, corupţi până în măduva oaselor, nemernici care au furat pe rupte, au tăiat şi au spânzurat, au făcut abuzuri inimaginabile şi au terorizat comunităţi întregi, fără să le facă cineva ceva, pentru că beneficiau de protecţia sistemului. Victimele sistemului cred că dreptate înseamnă absolvirea lor, chiar dacă aceasta presupune ca pe lângă fiecare nevinovat să scape şi alţi 99 vinovaţi. La fel cred și rudele sau apropiații lor.
În cazul marii mase de simpli cetățeni care nu au nicio treabă cu sistemul, cu binomul sau trinomul, cum s-o numi el, lucrurile se văd invers. În opinia lor, dreptate înseamnă în primul rând condamnarea celor care au acumulat, prin furt și minciună, averi la care omul de rând nu a visat vreodată. Cel care muncește de-i sar capacele pentru a supraviețui de azi pe mâine, pentru a-și întreține familia, simte o bolnăvicioasă satisfacție când vede câte un grangur arestat pe stradă, plimbat în văzul mulțimii cu cătușe la mâini. Nu contează dacă DNA sau altă instituție a ac­ționat conform legii sau cu încălcarea ei. Dacă pentru a se ajunge la acest rezultat s-au săvârșit abuzuri grosolane, care nu au nicio legătură cu justiția sau cu statul de drept, nu contează, orice este permis pentru pedepsirea ticăloșilor. Dacă, adiacent, mai sunt condamnați și oameni nevinovați, nu contează. Mulțimea nici măcar nu aduce argumentul victimelor colaterale, ci spune „ei, lasă, dacă l-au arestat înseamnă că o fi făcut el ceva”.
Sistemul cunoaște perfect această psihologie și tocmai de aceea manipulează la maximum marea masă electorală, pentru a-și asigura un sprijin în tentativa de stopare a oricăror legi care i-ar strica socotelile, i-ar slăbi capacitatea de a stăpâni de facto toate butoanele de comandă. Or, recursul compensatoriu nu numai că ar putea să le facă dreptate celor pe care binomul i-a condamnat pe nedrept, ci, mai grav, ar putea să-i înfunde pe cei care, fiind protejați, au primit verdicte de achitare, cu toate că existau probe limpezi ca lumina zilei împotriva lor. Sigur, procesele soldate cu achitări ar putea fi reluate de la zero doar dacă DNA vrea acest lucru. Or, având în vedere faptul că la cârma DNA nu mai este „slujirea”, zeița dreptății, Laura Codruța Kovesi, sistemul nu mai controlează total DNA, așa că este foarte posibil să se reia toate acele procese sau măcar unele dintre ele. Pericolul este dublu: pe de o parte, ar putea avea câștig de cauză oameni care au fost în interiorul sistemului, dar acesta i-a eliminat, prin intermediul DNA, iar pe de altă parte, mai cad și alți oameni ai sistemului, care au fost protejați decătre el și achitați de către justiția complice. Aceasta este explicația îndârjirii crunte și disperate a sistemului împotriva legilor justiției. Despre șansele sale de a câștiga bătălia, în alt articol, dedicat luptelor intestine din sistem, care cuprinde cel puțin două tabere adverse.

Recomandările redacției