La 27 ianuarie este marcată Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Este o zi care vorbește de la sine în numele tuturor popoarelor ale căror drepturi sunt violate și uitate. La 27 ianuarie 1945, trupele armatei sovietice eliberau lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare lagăr nazist, care este un loc al memoriei, este locul Holocaustului. Trecutul nu este niciodată doar trecut. El ne privește și ne arată căile de evitat și cele de urmat. Să  accedem la memoria istoriei, să abilităm amintirea să desfășoare existențial rolul ei necesar în procesul devenirii unui prezent și viitor în care fărădelegea și antrocitatea de nedescris a lui Shoah să nu mai fie nicodată posibilă, pentru un prezent și un viitor de respect autentic față de viață în sine și față de demnitatea fiecărui popor și a valoarea unică a fiecărei ființe umane.
Pentru cine pășește în acest loc, și în alte lagăre asemenea, primul sentiment este că ți se taie respirația. A vorbi în aceste locuri ale ororii, în aceste locuri unde au fost comise crime în masă fără precedent în istorie, împotriva lui Dumnezeu și a omului, este aproape imposibil. Câte întrebări se nasc în acel loc! Într-un asemenea loc cuvintele lipsesc, în cele din urmă nu poate rămâne decât o tăcere înspăimântătoare – o tăcere care este un strigăt interior către Dumnezeu: De ce s-au întâmplat aceste lucruri, Doamne? Cum ai putut să tolerezi toate acestea? Și în această atitudine de tăcere ne înclinăm profund în sufletul nostru în fața șirului fără de sfârșit a celor care au suferit sau au fost omorâți aici.  Această tăcere însă devine apoi o cerere de iertare și de reconciliere, un strigăt către Dumnezeul cel viu, ca să nu mai lase niciodată să se mai întâmple așa ceva.
Toți creștinii trebuie să se simtă angajați să dea această mărturie, pentru a evita ca omenirea celui de-al treilea mileniu să nu mai cunoască orori asemănătoare cu cele evocate  în mod tragic de lagărele de exterminare. În lagărul de la Auschwitz-Birkenau și în alte lagăre similare, au fost exterminați peste șase milioane de evrei. La Auschwitz-Birkenau au murit și circa 150.000 de polo­nezi și zeci de mii de bărbați și femei de alte naționalități. Cine pășește ca pelerin aici parcurge și drumul de-a lungul căruia sunt plăcile comemorative care în diferite limbi amintesc victimele acestui loc: sunt plăci în bie­lorusă, cehă, germană, franceză, greacă, ebraică, croată, italiană, idiș, maghiară, olandeză, norvegiană, poloneză, rusă, rromă, română, slovacă, sârbă, ucraineană, iudeo-spaniolă, engleză. Toate aceste plăci comemorative vorbesc despre durerea umană, și ne fac să intuim cinismul demonic al acelei puteri care trata oamenii ca material, nerecunos­cându-i ca persoane în care stră­lucește chipul lui Dumnezeu. Unele plăci invită la o comemorare deosebită. Este cea în limba ebraică.
Nu există cuvinte și gânduri adecvate în fața unor asemenea orori ale cruzimii și păcatului; există numai rugăciunea, pentru ca Dumnezeu să aibă milă și pentru ca astfel de tragedii să nu se repete. În fața erorii din aceste lagăre nu există alt răspuns decât Crucea lui Hristos: Iubirea coborâtă până în străfundul abisului răului, pentru a-l salva pe om la rădăcină, acolo unde libertatea sa poate să se revolte împotriva lui Dumnezeu. Omenirea de astăzi nu trebuie să uite „fabricile morții” în care regimul nazist a încercat să îl elimine pe Dumnezeu pentru a-i lua locul! Să nu cedeze ispitei urii rasiale, care este la originea celor mai rele forme de antisemitism! Oamenii să recunoască din nou că Dumnezeu este Tată al tuturor și ne cheamă pe toți în Hristos să construim împreună o lume de dreptate, de adevăr și de pace! Binecuvântarea Celui Atotputernic să fie peste noi, bunătatea Sa să ne însoțească și să ne ajute să aducem roade de bine.  Shalom alechem!
Arhim. Teofan Mada

Recomandările redacției