Se împlinesc 151 de ani de la naşterea lui Ludovic Szántay, astăzi, 20 februarie. A fost un celebru arhitect și constructor al orașului Arad. Szántay a construit clădirile emblematice din oraș, considerate cele mai frumoase edificii ale Aradului, care azi fac parte din patrimoniul orașului. Arhitectura monumentală, a lui Szántay, elegantă și impunătoare a schimbat imaginea orașului. Arhitectul are mai mult de șaptezeci de lucrări în Arad (clădiri publice, case de raport, case familiale, edificii economice, culturale și religioase).
Palatul Cultural, Palatul Szántay, Palatul Bohus, Biserica Evanghelică-Lutherană, Casa de raport József Kohn, Palatul Lloyd, Palatul contelui Hunyadi Károly, Magazia de mărfuri și cereale, Uzina Textilă Arad, Colonia I.T.A, sunt doar câteva dintre construcțiile datorate marelui arhitect.
A fost o personalitate publică și populară care și-a iubit întotdeauna orașul natal. Activ nu numai pe plan profesional ci și în viața culturală, artistică, socială și economică, devenind un cetățean onorabil al Aradului, membru „virilist” al congregaţiei judeţene, membru a numeroase societăți, comisii, organizații din Arad și din țară (membru al Comisiei edilitară a orașului Arad, al Societății Culturale „Kölcsey”, al Institutului Cultural Liber Regesc Arad, al Societății Filarmonica din Arad, al Comisiei de arhitectură, urbanism și parcuri, al Societății Maghiare de Artă Decorativă din Budapesta, etc), după cum precizează arădeanul Kurunczi Ferenc.
Se spune că era un om extrem de educat, cult și foarte inteligent. Vorbea fluent patru limbi (maghiară, română, germană și franceză). De asemenea a fost un mare iubitor de muzică (aproape 30 de ani a fost violonistul orchestrei Filarmonice din Arad). A jucat un rol important și în viața comunității sale bisericești (a fost prezbiterul Bisericii Reformate din Arad). O perioadă scurtă a fost și profesor la Școala de Arte și Meserii din Arad.
Din păcate, în viața lui au fost multe nedreptăți și tragedii. Arhitectul Szántay Lajos a fost supus mai multor umilinţe de-a lungul carierei sale.
După Marea Unire o vreme se întrerupe activitatea lui profesională. Statul român nu-i recunoaște statutul de arhitect, adică atestatul profesional, așteptând până în 7 iulie 1933 când a fost înregistrat în Corpul Arhitecților din România, figurând ca arhitect recunoscut.
După cel de-al Doilea Război Mondial, schimbarea regimului a dus la o schimbare majoră în viața familiei lui. Devine victima regimului comunist. Legea naționalizării duce la confiscarea proprietăților imobiliare aparținând familiei Szántay, fără nicio compensare. Devine chiriaș în propria sa casă (construită de el însuși). Fără drept de muncă ajunge fără nici un venit.
Szántay Lajos, un nume și un renume la vremea sa este înlăturat din viața publică, este zdrobit în mod nejustificat și treptat a intrat în uitare. În ultimul deceniu al vieții sale trăia în mizerie și sărăcie, ajunge muritor de foame împreună cu familia sa. Arhitectul în starea fizică slabă și bolnăvicios a fost nevoit să ceară ajutor social pentru supraviețuire, dar autoritățile au respins întotdeauna cererea, fiind considerat un fost „exploatator”. Primește o pensie modestă doar de la vârsta de 85 de ani. Autoritățile nu l-au lăsat nici măcar la cantina săracilor, dar a fost salvat de foame de ajutorul dat de Biserica reformată, romano-catolică și evanghelică-lutherană din Arad, asigurând familiei Szántay hrana caldă, lemnele pentru foc, dar toate pe ascuns, să nu afle autoritățile comuniste.
Toate aceste umilințe la care a fost supus și tragediile în familie (moartea soției sale și apoi a fiicei sale) duc la maximum tragismul familiei. Arhitectul care toată viața a contribuit radical la schimbarea imaginii orașului a murit la 8 martie 1961, la vârsta de 89 ani, în suferință și în sărăcie.
Viața, persoana și opera remarcabilă a arhitectului orașului Arad a fost redescoperit treptat abia după 1990, datorită schimbării regimului.
În anul 2011, la 50 de ani de la moartea sa, pe fațada Palatului Szántay s-a amlasat o placă comemorativă. O stradă a primit numele lui. De asemenea, a fost lansat un album-monografic (în limba română și maghiară). În anul 2013, cu ocazia centenarului, în holul Palatului Cultural a fost așezată o placă memorială.
În anul 2017, la aniversarea a 145 de ani de la naștere, Consiliul Municipal Arad a decis realizarea și amplasarea unui monumet dedicat marelui arhitect Szántay Lajos. Statuia în mărime naturală, realizată din bronz (autor: Kocsis Rudolf, sculptor arădean) a fost amplasată în zona scărilor principale ale Palatului Cultural din oraș, clădire proiectată de către Szántay, și a fost dezvelită în data de 22 februarie 2020.
Sursa : Kurunczi Ferenc
