152 de ani de la moartea Elenei Ghiba Birta

Colegiul Național „Elena Ghiba Birta” a comemorat zilele acestea 152 de ani de la trecerea în neființă a celei care a fost patroana școlii. În cinstea evenimentului, directoarea școlii, profesoara Eugenia Groșan, și elevul Toma Andrei, președintele Consiliului Elevilor, au reamintit celor prezenți, elevi și profesori, rolul pe care l-a avut această doamnă în peisajul învățământului românesc și contribuția deosebită în promovarea culturii.
S-a făcut de asemenea o evocare a traseului existențial al generoasei doamne care și-a donat toată averea pentru educarea tinerilor orfani sau săraci din ultimele două secole ce au trecut. S-a depus de asemenea o coroană de flori lângă bustul din fața școlii.
Elena Ghiba Birta s-a născut în anul 1801, fiind unul din cei trei copii ai unei familii  modeste din Bichiș (Bekes-Ungaria). Tatăl ei a fost preotul Traian Birta. La numai zece ani a rămas orfană de ambii părinți și a încercat să-și găsească ajutor la rudele pe care le avea la Pâncota, aici trăind și muncind o bună perioadă de timp. S-a căsătorit cu un tânăr la fel de sărac ca ea, meșteșugar din Pâncota, luându-și numele de „Ghiba”, dar la 29 de ani a rămas văduvă.
Situația materială fiindu-i precară, a intrat în serviciul oficiantului cameral Emanoil Gogher din Arad, rămânând în slujba acestuia timp de 33 de ani. Pentru devotamentul său, a devenit moștenitoarea lui Gogher, care i-a răsplătit devotamentul  cu o avere estimată undeva la 130.000 de florini. Elena va dona însă întreaga avere instituțiilor bisericești, pompierilor, case­lor de copii dar și unei fundații care-i va purta numele, „Fundația Elena Ghiba Birta”. Datorită ei, 125 de tineri săraci dar merituoși au beneficiat de stipendii (burse), devenind personalități marcante ale vieții culturale sau politice dinainte de 1918 sau după 1918. Din banii fundației, în 1919 se înființează Liceul de Fete „Elena Ghiba Birta”, care va purta în timp mai multe nume, ajungând astăzi Colegiul care-i poartă numele.
Elena Ghiba Birta s-a stins din viață la 20 ianuarie 1864 la Pesta și a fost înmormântată, conform cererii testamentare, în Cimitirul „Eternitatea” din Arad, lângă Emanoil Gogher. A fost una dintre femeile care au luptat pentru emanciparea națio­nală și culturală.
„Vom cinsti mereu memoria acestei doamne, patroana spirituală a școlii noastre, o personalitate care a înțeles că rolul unui om este să cinstească și să sfințească locul, lăsând ceva în urmă, o femeie de excepție care a dat noi perspective și orizonturi generații­lor ce i-au urmat, un model de umanitate, de generozitate și de viziune“, ne-a declarat Eugenia Groşan.