Cele 90 de minute de la Voluntari au reprezentat un rezumat concentrat al ultimelor săptămâni, care pe Laszlo Balint „l-au băgat în pământ“ iar pe suporteri i-au adus la disperare, făcându-i pe mulți să se întrebe dacă mai înțeleg ceva din acest sport. Însă cum astfel de reacții, legitime de altfel, caracterizează partea emoțională a raportării la ceea ce se întâmplă pe teren, se cuvine ca după câteva zile, pasiunea să lase loc rațiunii și, mai exact analizei.
Meciul de vineri a demonstrat încă o dată ceea ce nici nu suporter corect și cât de cât cunoscător nu poate nega: aceea că jocul UTA-ei per ansamblu este unul de bună, chiar foarte bună calitate. Acest lucru este reliefat și de observatorii neutri sau specialiștii din media ori din staff-urile adversarilor. Echipa lui Laszlo Balint s-a transformat din echipa reactivă a sezonului trecut într-una care merge și încearcă să domine jocul, indiferent de adversar. UTA stă cu apărarea sus, face pressing în jumătatea adversă, pasează mult, repede și vertical, aduce jucători mulți în combinații și surprinde plăcut prin permanenta mișcare a jucătorilor în teren. Toate acestea sunt caracteristicile unui joc modern, bazat pe ideile și practica pe care le vedem în campionatele mari și la echipele importante.
Din păcate imaginea generală pozitivă nu este suficientă pentru ca UTA să o concretizeze în aspectul cel mai important al jocului de fotbal: rezultatul. Pentru că, dincolo de simțul estetic dezvoltat al unora dintre noi, este clar că o echipă nu joacă fotbal de „amorul artei“ ci pentru a-și îndeplini niște obiective în clasament. Ori aici, textiliștii stau rău iar explicațiile transced ghinionul sau arbitrajele cu probleme din ultimele meciuri. Formula „dacă joci bine rezultatele vin“ are și ea limitele sale; pentru că atunci când ajungem să vorbim nu de 2-3 meciuri cu rezultat „nedrept“ ci de mult mai multe, e clar că acest organism al echipei, care aparent arată tânăr și viguros, are niște probleme serioase care trebuie diagnosticate și asupra cărora trebuie aplicat un tratament imediat și eficient.
Prima dintre aceste probleme o reprezintă finalizarea, eficiența în fața porții. Este locul unde UTA are o poziție care nu este ocupată sau calitativ ocupanții ei nu se ridică la nivelul cerințelor. Este adevărat că fotbalul modern, în special cel de tipul jucat de UTA, presupune prezența la finalizare a unui mare număr de jucători care prin mișcare și combinații pot ajunge în fața porții, dar până la urmă de cele mai multe ocazii tot atacanții beneficiază. Problema este că la Bătrâna Doamnă, acest rol îl interpretează doi jucători care în acest tur de campionat au transformat în gol un procent inacceptabil de mic din oportunitățile foarte mari pe care le-au avut. Hora are în cont trei ratări din poziții în care e mai greu să nu marchezi decât să o faci; iar pripeala de care dă dovadă croatul Dangubic în fața porții devine deja cronică. Soluția nu poate fi decât una singură: identificarea pe piața fotbalistică a unui atacant cu instinctul de a ajunge în poziții de finalizare și cu calitățile tehnice și mentale de a transforma în goluri un număr rezonabil dintre ocaziile pe care echipa i le oferă. Nu vorbim aici despre pretenții exagerate, despre așteptarea unui bombardier care să înscrie 20-25 de goluri pe sezon. În condițiile economice ale clubului și în conjunctura generală în care atacanții de mare valoare sunt foarte rari, ar fi un noroc să dăm peste așa ceva. Dar cred că un atacant decent, care să nu-ți rateze repetat, aproape meci de meci, din careul de 6 metri, cu poarta goală sau din poziție de singur cu portarul, se poate găsi.
Un alt punct nevralgic pe care UTA îl are este subțirimea lotului din punct de vedere al alternativelor creativ-ofensive. În meciul de la Voluntari s-a observat o scădere evidentă de tonus în prima repriză după jumătate de oră iar în cea de-a doua chiar și mai repede. Echipa jucase cu trei zile în urmă un meci greu la Craiova, asta după ce cu alte trei zile în urmă evoluase pe teren propriu într-un alt meci cu un mare consum fizic, împotriva Botoșaniului. Mai mult, aproape întreg sezonul, Laszlo Balint a apelat la același trio în spatele vârfului: Roger – Ubbink – Miculescu. Este inevitabil să nu apară o oarecare epuizare fizică și de asemenea trebuie punctat că UTA a avut noroc că niciunul dintre acești fotbaliști nu s-a accidentat. Sigur o asemenea formulă stabilă are avantajul omogenității și se vede cu ochiul liber că cei trei deja au niște automatisme create și se simt foarte bine împreună. Dar este nevoie de o alternativă apropiată valoric și pe bancă. Din păcate însă Antal, după un început bun de campionat, s-a stins și chiar dacă a fost introdus în teren, aportul său la jocul echipei a oscilat între nesemnificativ și inexistent iar celălalt mijlocaș ofensiv din lot, Bustea, nu a mai fost folosit deloc pe postul său de bază. Probabil că aici ar fi nevoie de renunțarea la jucători care nu aduc plus valoare echipei și completarea lotului cu alternative care să le facă concurență celor trei. Una dintre ele ar putea fi chiar Dangubic care, este evident că nu e „nouarul“ căutat de UTA dar este la fel de evident că are calități foarte bune în jocul de combinație caracteristic echipei noastre. Dacă pe lângă croat textiliștii și-ar completa lotul și cu o extremă de viteză (pentru că atât Miculescu cât și Roger sunt jucători mai degrabă tehnici, inventivi dar mai puțin explozivi), cred că și această problemă ar fi rezolvată.
Sigur că astfel de implanturi nu garantează victorii pe bandă rulantă și poate nici recuperarea punctelor pierdute din perspectiva calificării în play-off. Dar logica spune că dacă UTA reușește în demersul de a-și completa lotul de maniera propusă mai sus, eficiența care-i lipsește, nu are cum să nu crească. Până la urmă, deși locul în clasament și ultimele rezultate sunt departe de ceea ce și-a propus, staff-ul Bătrânei Doamne trebuie să conserve plusul calitativ evident pe care îl reprezintă jocul echipei în comparație cu anul trecut. Fotbalul propus e mai consistent, cele mai multe transferuri făcute în vară s-au dovedit reușite, acum este momentul doar de a plomba structura acolo unde acest lucru nu s-a reușit în precedenta campanie de transferuri. Construcția unei echipe este un proces care durează și foarte rar se întâmplă să nimerești din prima toate piesele. Dar atunci când ai un motor bun și ai probleme la cutia de viteze, cea mai mare greșeală ar fi să schimbi toată mașina. UTA a plecat din punctul A spre punctul Z și este undeva la trei sferturi din drum. N-are voie să facă pași înapoi ci doar înainte.
