Când a venit în iarnă oferta de la CFR Cluj, probabil că brazilianul a crezut că, așa cum se spune în popor, „l-a prins pe Dumnezeu de-un picior“: salariu dublu față de ce avea la UTA, primă de instalare impresionantă, posibilitatea de a juca la echipa campioană și, teoretic, de a-și arăta calitățile în Europa. Ce poți să-ți dorești mai mult la 26 de ani?!
Întrebarea poate părea retorică dar nu e. Cred că sunt lucruri pe care ți le poți dori în plus la această vârstă, dincolo de o asemenea ofertă. Printre ele ar fi înțelepciune, răbdare, capacitatea de a-ți evalua corect atât propriul potențial cât și mediul în care urmează să fi nevoit să te integrezi și, nu în ultimul rând, poate un anturaj onest, care să-ți dea sfaturile potrivite, chiar dacă ele nu coincid cu propriile dorințe.
Nu știm câte dintre lucrurile astea (ce-i drept nu la fel de palpabile precum banii intrați în cont) le are Roger însă e cert că visul frumos de acum câteva luni s-a transformat într-un coșmar. A fost titular în două meciuri ale clujenilor, în luna februarie, prinzând 66 de minute în victoria cu Rapid (2-1 la Cluj) și 73 de minute în cea cu Sepsi (2-0 în deplasare), după care în următoarele două etape a fost „uitat“ pe bancă iar de atunci încolo n-a mai prins nici foaia de joc. Declinul nu s-a oprit aici pentru că ieri, Dan Petrescu l-a scos din lista jucătorilor care pot evolua în Liga 1, pentru a-i face loc croatului Lovro Cvek, adus de la echipa ucrainiană Zorya Lugansk.
Meciul cu CFR de la Arad a fost cel în care brazilianul „i-a luat ochii“ lui Dan Petrescu
Sigur că acest moment de cumpănă nu înseamnă neapărat sfârșitul carierei lui Roger la CFR. Dar faptul că Dan Petrescu a insistat ca brazilianul să fie adus în iarnă, chiar dacă asta însemna plata unei sume de bani pentru un jucător care oricum ar fi fost înregimentat liber de contract în vară, arată faptul că așteptările de la fostul șeptar al UTA-ei erau mult mai mari iar acesta nu s-a ridicat la nivelul lor. De ce? Asta probabil că doar Roger și Dan Petrescu o știu dar cert este că pasul înainte în carieră la care visa brazilianul pare acum mai degrabă unul în spate.
Roger a avut în proximitatea sa două cazuri similare. Denis Rusu refuza sezonul trecut să semneze cu UTA pentru a merge la aceeași CFR. De atunci încolo nimeni n-a mai auzit nimic de puștiul care făcuse senzație în câteva meciuri jucate în tricoul Bătrânei Doamne. Un alt jucător din aceeași generație, Alexandru Oroian, nemulțumit de minutele primite la UTA (care nu erau chiar puține), a plecat urechea la sfaturile unor „binevoitori“ și a dat Aradul pe Sibiu. S-a reîntors după câteva luni la Arad, cu Hermannstadt… însă era vorba de a doua echipă a sibienilor!
Spre deosebire de cei doi, Roger are o vârstă; o experiență mult mai bogată de viață și de fotbal. Din păcate se pare că nici el n-a înțeles că un an bun la o echipă, nu te recomandă neapărat pentru un salt valoric atât de mare; că un club de talia CFR-ului nu crește jucători ci cumpără en gros, asumându-și faptul că nu toate achizițiile vor confirma; sau că lotul unei echipe campioane, indiferent că e cea a Angliei, a Braziliei, a României sau a Uzbekistanului, este o groapă cu lei unde doar faptul că ai câteva procedee tehnice interesante în bagaj nu reprezintă o condiție suficientă pentru a te impune.
Roger sprintând euforic către peluză, după un gol marcat… un moment care putea fi de neprețuit
Nu știm dacă Roger s-a gândit la aceste lucruri înainte de a semna, sau zerourile din contract i-au obturat orice altă perspectivă asupra ofertei. Acum din păcate zero-urile din contract se mută în dreptul cifrelor fotbalistice; iar la 26 de ani chiar e păcat că se întâmplă asta. Brazilianul putea (și încă mai poate) să ajungă și la satisfacții financiare prin intermediul unei cariere mai calculate și mai inteligent construite. La UTA, Roger era unul dintre jucătorii importanți ai echipei și devenise unul dintre idolii tribunelor. Probabil că încă un an l-ar fi făcut un pilon reprezentativ al prezentului acestui club, lucru care l-ar fi ajutat să crească atât ca fotbalist cât și ca personalitate. Nu-i totuna să mergi undeva ca un detonator ocazional de artificii sau ca lider și fotbalist împlinit. Probabil că acum brazilianul se gândește la toate acestea dar din păcate s-ar putea să fie prea târziu.
(foto: uta-arad.ro)
