Declararea Aradului ca „oraș liber regesc“ este fără îndoială punctul central al istoriei comunității noastre și, absolut normal, în opinia mea, este sărbătoarea de căpătâi a fiecărui arădean. Însă, din punctul meu de vedere, a doua dată ca importanță pentru memoria afectivă a Aradului, este 18 aprilie 1945, data la care s-a născut clubul ITA (astăzi UTA). Momentul unește iconic, două dintre figurile care și-au pus amprenta marcantă asupra spiritului acestui oraș: Baronul Francisc Neuman și echipa de fotbal a Uzinelor Textile Arad.
Discuția despre importanța UTA-ei în cadrul comunității este veche iar polemica pe marginea ei se poartă constant în „cetate“. Însă argumentele în favoarea celor care susțin valoarea uriașă de simbol a acestei echipe sunt greu contestat din punctul meu de vedere. Probabil că s-ar putea scrie volume întregi despre rolul familiei Neuman în general și a lui „Feri Baro“ în special pentru istoria Aradului; și totuși el rămâne în memoria opiniei publice în primul rând ca patronul și fondatorul ITA-ei. Aradul are valori cu valoare de simbol precum Mureșul, Palatul Cultural, Monumentul celor 13 martiri, Cetatea sau faptul că a fost al doilea oraș după Timișoara care s-a răsculat împotriva dictaturii comuniste; și totuși realitatea e că oriunde mergi în țară, prima asociere a Aradului este cu UTA.
Pot să înțeleg că este frustrant pentru unii care activează în alte domenii, mult mai „grele“ și mai importante poate decât o industrie a divertismentului cum este sportul astăzi, faptul că o echipă de fotbal este văzută deasupra bornelor luminoase în sistemul lor de valori. Însă această nemulțumire și chiar negare a evidenței pornește de la o neînțelegere sau o înțelegere superficială a rolului social al sportului și de asemenea a ceea ce poate deveni simbol pentru o comunitate. Pentru ca oamenii să se asocieze la o valoare căreia să-i acorde demnitatea de a-i reprezenta ca și comunitate, acea valoare trebuie să fie una reprezentativă pentru marea masă a componenților comunității respective și de asemenea să fie generatoare de emoții și memorie afectivă.
Sportul este un catalizator social fantastic. În arenă se întâlnesc oameni din toate categoriile sociale, etnice, rasiale, din zone educaționale sau culturale diferite care reușesc grație a ceea ce se întâmplă în acel spațiu, să împărtășească aceleași trăiri, aceleași amintiri și să se unească și să promoveze aceleași simboluri. La mondul onest, câte fenomene sociale cunoașteți capabile să facă asta? Uitați-vă doar ce se întâmplă meci de meci pe Arena „Francisc Neuman“, câtă emoție și pasiune este degajată acolo și cu câtă bucurie participă miile de oameni la aceste adevărate evenimente publice care sunt meciurile UTA-ei? Cu ce le putem compara din oferta vieții sociale a orașului?
Argumentele expuse sunt unele pe care civilizația occidentală le-a înțeles și asimilat de mult timp. Mergeți în Germania, Anglia, Spania, Italia, Olanda, Scandinavia etc, în general în Occidentul la care ne raportăm ca model civilizațional și o să vedeți nu doar arene pline inclusiv cu oameni care altfel nu-s foarte interesați de competițiile sportive televizate ci o să descoperiți și că acele comunități promovează o simbolistică ce pune de foarte multe ori în centru reperele echipei sportive reprezentative pentru acea comunitate. Asta pentru că apartenența la familia suporterilor unei echipe este caracterizată de devotament, pasiune, loialitate față de niște valori comune; de ce n-ar dori cineva să le extrapoleze la nivelul întregii comunități? Ar fi o obtuzitate să le refuzi când ai doar de câștigat de pe urma lor.
Când fanii UTA-ei cer ca imagistica spațiului și a evenimentelor publice să se plieze pe simbolurile echipei, n-o fac din fanatism ci din patriotism local. UTA este în momentul de față cam singurul catalizator care poate unii arădenii sub același drapel. Pentru că UTA nu este doar o echipă din Arad, UTA chiar este Arad!
