Nu cred că fericirea sărbătorilor de Paște a depins de rezultatul meciului UTA-ei; sau, ținând cont de semnificația profundă a sărbătorilor, nu cred că era normal să fie așa. Dar cu siguranță victoria echipei noastre a contribuit măcar la liniștea acestor sărbători. Orice s-ar spune, UTA este mult mai mult decât un simplu hobby pentru suporterii ei. UTA nu ocupă doar câteva ore din timpul liber al fanilor ci se poziționează pe un loc important în sufletul și mintea acestora. Ori gândul că la capătul unui sezon în care prestațiile echipei din prima parte ne-au făcut să avem gânduri mărețe, am putea ajunge în smârcurile unui baraj pentru evitarea retrogradării, era de-a dreptul obsedant pentru fiecare suporter. Din fericire, în proporție covârșitoare, aceste temeri au fost risipite odată cu victoria de sâmbătă.
La finalul meciului, dincolo de exuberanța copiilor care și-au sufocat idolii cu cereri de poze și autografe, manifestare prea pură și inocentă pentru a o lega de aspectul prozaic al rezultatului, un imens oftat de ușurare a cuprins întreg stadionul; „am scăpat“ era traducerea licărului din privirile fiecărui utist care își aplauda echipa și apoi se îndrepta cu pas voios spre ieșire. Este contextul în care trebuie judecată bucuria arădenilor după o victorie altfel banală (cârcotașii ar spune chiar chinuită) împotriva unui adversar inferior. Situațiile delicate atrag însă după ele victorii chinuite și e de bun simț să nu facem mofturi. Asta nu înseamnă însă că nu putem analiza la rece prestația echipei, observând atât lucrurile bune din jocul ei cât și minusurile, care n-au dispărut ca prin farmec, vrăjite de golul lui Otele.
La Arad, după fluierul final, copiii văd mereu partea plină a paharului (foto: uta-arad.ro)
În ultimele săptămâni n-am fost decât rareori pe aceeași lungime de undă cu Ionuț Badea însă de data aceasta împărtășesc total descrierea pe care acesta a făcut-o meciului: „a fost o partidă normală, în care fără să facem lucruri extraordinare, am câștigat cu multă inimă.“ Acum sigur că o astfel de descriere nu are neapărat darul de a-l ajuta pe antrenor, deoarece la calitatea dovedită în timp de cei mai mulți dintre jucătorii UTA-ei, atât individual cât și în grup, o victorie „normală“ împotriva Chindiei ar fi trebuit să arate puțin altfel, anume o consecință a unui joc sigur, coerent și care să risipească mult mai repede emoțiile spectatorilor. Faptul că a fost un meci câștigat cu 1-0, cu un gol venit la jumătatea reprizei a doua, ca urmare a „inimii“ arătate de jucători, nu e foarte măgulitor. Dar, cum spuneam, în situația în care ne aflam, nu putem spune decât „să fie primit“ așa cum a fost, mai ales că, dincolo de „inimă“ au fost și lucruri de natură strict fotbalistică, pe care echipa noastă le-a făcut bine în acest meci.
Istoricul UTA-ei în fața târgoviștenilor în acest sezon a fost unul de coșmar. Bătrâna Doamnă a pierdut cu 0-2 la Arad și cu 0-1 în deplasare în sezonul regular. Ambele meciuri au fost dominate de echipa noastră (copios primul, clar al doilea) în timp ce adversarul s-a mărginit să se apere supranumeric și să lovească pe contraatac atunci când avea ocazia. La fel se prefigura și scenariul acestui duel cu numărul 3 dintre cele două echipe. Deși un egal nu o ajuta cu aproape nimic în clasament pe echipa sa, Emil Săndoi a trimis în teren o formulă ultra-defenisvă, cu 6 fundași în primul 11. UTA a răspuns cu o componență și o așezare standard, în care singura noutate a fost lituanianul Laukzemis, apărut în avanposturi din cauza indisponibilității lui Cardoso.
Chindia era nemesisul UTA-ei în acest sezon de Liga 1 (foto: uta-arad.ro)
Încurajată de această așezare a adversarilor, UTA s-a așezat temeinic în ofensivă și a dominat clar primul sfert de oră prin posesie și așezare, însă a păcătuit la viteza de joc, ceea ce în fața unei apărări atât de bine organizate, a fost de natură să pună eticheta de ineficiență pe jocul pozițional al trupei lui Badea. Au fost câteva situații cât de cât periculoase în careul Chindiei însă e greu să le numim ocazii. Îngrijorător a fost faptul că după acest prim sfert de oră, calitatea jocului UTA-ei a scăzut foarte mult. Au început să apară tot mai multe greșeli tehnice individuale iar organizarea noastră de joc a devenit cel puțin discutabilă. N-am înțeles de ce pe faza de construcție coborau foarte mult atât Batha cât și Vorobjovas în timp ce Ubbink urca aproape lipit de linia atacanților, lucru care a făcut ca la mijlocul terenului să se caște un hău de 20, 30 de metri, unde nu apărea niciun fotbalist al UTA-ei. La un moment dat a început să coboare Otele pentru a primi mingea însă în loc să o facă între linii, nigerianul a venit de multe ori la primire aproape de mijlocul terenului, ceea ce l-a făcut să se piardă în acțiuni reușite dar desfășurate la distanță mult prea mare de poartă. În acest timp, în ciuda prudenței din jocul nostru, oaspeții au reușit de vreo 2-3 ori să aibă acțiuni în superioritate în jumătatea noastră, pe care din fericire nu le-au finalizat. Chiar și în aceste condiții UTA putea intra în avantaj la pauză, în urma unei faze foarte bine judecate și executate de Laukzemis dar din păcate încheiată imprecis de Vorobjovas.
Mode a semnat marea ratare a UTA-ei în prima repriză (foto: uta-arad.ro)
Meritul lui Ionuț Badea în victoria de ieri este că a reacționat eficient la pauză. De la cabine a apărut o echipă cu o așezare mult mai agresivă (linia de fundași a fost mutată câțiva metri mai sus), cu o combativitate mult mai mare în dueluri și cu o viteză crescută de joc. Toate aceste aspecte au destabilizat apărarea supraaglomerată a Chindiei, care a început să dea rateuri. În primele 10 minute ale reprizei, UTA a avut mai multe ocazii de gol decât în toată prima repriză la un loc. Faptul că Otele a putut acționa la marginea careului sau chiar în careu, i-a năucit pe fundașii lui Săndoi, care nu-l puteau opri prin mijloace regulamentare dar nici nu puteau risca un fault în suprafața de pedeapsă. De asemenea, mutarea frontului de acțiune al lui Ubbink în banda dreaptă, fie că i s-a cerut asta, fie că el a simțit că acolo are spațiul necesar pentru a se desfășura, a fost foarte eficientă, neerlandezul depășindu-și constant adversarii în acea zonă și venind cu centrări periculoase, una dintre ele soldându-se cu unicul gol al partidei. Sigur că această abordare a jocului a presupus, până la marcarea golului, și asumarea unor riscuri inerente, riscuri care trebuiau combătute prin prestația individuală a celor din apărare. Tocmai de aceea, Shlyakov a fost unul dintre corigenții partidei, modul superficial în care s-a apărat la Chamed în minutul 63 ducând la cea mai mare ocazie a oaspeților, iar Benga unul dintre premianți, fundașul central al UTA-ei având o intervenție cât un gol în fața lui Căpușă două minute mai târziu. După reușita lui Otele lucrurile s-au mai simplificat. Fără să se retragă neapărat în apărare, UTA a coborât puțin linia de pressing, a ținut majoritatea jucătorilor în spatele mingii și a dat impresia că nimic nu o poate surprinde. Am avut niște fiori reci pe șira spinării în prelungiri, când Chindia a obținut un corner și ne-au trecut prin fața ochilor minții toate bâlbele apărării noastre din meciul precedent, de la Sfântu Gheorghe, însă elevii lui Săndoi au gestionat lamentabil acea oportunitate și fluierul final ne-a adus descătușarea.
Otele trăiește pentru a cincea oară „momentul de magie când dai gol“ (foto: uta-arad.ro)
Ca o concluzie după această partidă, se poate lesne observa că UTA crează pericol și își mulțumește publicul, atunci când joacă de maniera în care o făcea și în prima parte a campionatului: agresiv, cu linia de pressing foarte sus, cu o mișcare rapidă a mingii și schimbări de poziție a jucătorilor. Cum față de acea perioadă, echipa beneficiază și de un jucător cu tehnica și explozia lui Otele, UTA are toate ingredientele necesare pentru a fi o echipă care să câștige meciuri la modul constant, indiferent de adversar. Sigur că o astfel de abordare comportă niște riscuri defensive dar, cum nu suntem echipa care să marcheze trei goluri din două ocazii, trebuie să ne asumăm aceste riscuri dacă vrem să ne creăm numărul suficient de șanse care să ne ofere posibilitatea înscrierii unui gol mai mult decât adversarul.
