Piața Avram Iancu a găzduit timp de trei zile, în weekendul care tocmai s-a încheiat, un fel de festival gastronomic, în care arădenii erau invitați să „descopere savoarea gustului turcesc“. Deliciile turcești, pentru că astfel a fost denumită manifestarea, aveau drept scop să îi amețească pe arădeni cu bunătățile gastronomice specifice Orientului Mijlociu. Și într-adevăr baclavalele – plăcintele savuroase extrem de dulci și siropoase, rahatul, înghețata, stridiile, tentaculele de calamar, melcii, puii de baltă (broaștele) nu aveau cum să nu te atragă în jocul lor amețitor al bunului gust. Că la fel de amețitoare au fost și prețurile, nesimțit de exagerate – pentru a-ți potoli cât de cât poftele cu un fel de mâncare și ceva dulce nu scăpai fără cel puțin 200 de lei – asta este o altă poveste, cu influență mioritică.
Nu ne legăm prea mult de partea organizatorică, până la urmă nu s-au sărbătorit „deliciile elvețiene“, ori „japoneze“, să fie totul ca la carte. Pentru a te contopi total cu izul oriental, mahalagescul trebuie să fie la el acasă. Și Piața Avram Iancu s-a transformat într-o mahala orientală. În special noaptea, când trebuia să ții cu toate mâinile posibile sursa de bani, că vorbim de geantă, ori portmoneu sau buzunar, iar mizeria lăsată în urmă nu are loc de descrieri. Nu facem pe pretențioșii sau pe intransigenții, suntem conștienți că ne aflam în aer liber, într-o piață până la urmă, unde voia bună și distracția erau actorii principali și nu aveam pretenția la atmosfera unei săli de lectură, a unei săli de teatru sau a sălii Filarmonicii, dar totuși… Când nu găsești practic niciun loc, fără niciun fel de exagerare ziaristică, pe unde să calci de gunoaie, când pet-urile sunt împrăștiate peste toată iarba din piață, iar caserolele din plastic sunt cărate de vânt și ajung să trosnească până sub roțile mașinilor, nu mai vorbim de șervețelele aruncate peste tot, nu ai cum să nu te gândești la celebra vorbă din trecut: „Ce s-a întâmplat, au trecut turcii pe aici?“. Sigur, vorba se referea la trecutul istoric, atunci când turcii treceau călare peste tot ce întâlneau în cale, în scopul lor de a pune stăpânire pe teritoriile ocupate de alții, iar ce lăsau în urmă… Allah, cu mila lui. Cam așa a arătat și Piața lui Avram Iancu, după trecerile „deliciilor turcești“.
Desigur, asta nu ar trebui să aducă atingere organizatorilor. Pungi de gunoaie erau peste tot, dar probabil mai avem mult până să ne educăm. Iar aici, probabil, este locul în care ar mai trebui insistat în Arad.
În încheiere, un mic sfat adresat totuși organizatorilor, dacă tot vorbim de educație. Și dacă tot a fost vorba despre deliciile turcești, atunci poate că și muzica ar fi fost mai potrivită dacă păstra aceeași temă cu a tarabelor. Dacă tot nu te puteai auzi de zgomotul muzicii dat până la refuz, de îți lăsa senzația că te afli deja în infern, atunci măcar să fi auzit în boxe niște armonii orientale, specifice Turciei.
P.S. – scuzați calitatea pozelor, sunt făcute în ton cu manifestarea.
video: https://fb.watch/dDoHtyx7Tu/
