Peste 8000 de spectatori au venit venit ieri la stadion pentru a purta UTA spre victorie dar și pentru a-și lua simbolic rămas bun de la unul dintre jucătorii cei mai apreciație care au îmbrăcat tricoul roș-alb în acest început de mileniu: Florin Hidișan. Meciul a început cu un moment special dedicat acestuia. La peluza galeriei, în colțul terenului, a fost amplasat un banner cu chipul regretatului fotbalist. Imediat după ce au salutat publicul, jucătorii celor două echipe au depus câte o floare în fața acelui banner. S-a păstrat apoi un moment de reculegere, după care întreg stadionul i-a scandat numele lui Hidișan. În acest timp, peluza utistă a afișat un banner cu mesajul „La fel ca în teren, ai luptat până la capăt demn și cu onoare / Acum ne luăm rămas bun… Odihnă veșnică, Hidișane“.
N-a fost singurul moment comemorativ al serii, deoarece micuța galeriei a sibienilor a afișat la rândul ei un banner dedicat unui suporter al echipei Hermannstadt, decedat de curând. Momentul a fost aplaudat de fanii UTA-ei care au răspuns cu scandarea „Ultrașii nu mor niciodată“.
Din păcate jocul echipei noastre a contribuit și el la tristețea după-amiezii, care a sfârșit într-o atmosferă sumbră, de frustrare. Deși i-au încurajat ca întotdeauna, fanii arădeni n-au fost răsplătiți de favoriți nici prin rezultat, nici prin joc și nici prin dăruire. Finalul a adus descumpănire și o liniște nefirească în stadion. Au fost câteva vociferări, câteva aplauze răzlețe dar foarte multă lehamite. Din păcate jucătorii UTA-ei au fost încălziți mult timp de focul tribunelor însă par incapabili să îl întrețină.
Și, fiindcă vorbim de public, nu putem trece nici peste remarcile, inoportune din punctul nostru de vedere, pe care antrenorul secund al UTA-ei, Marin Dună s-a cam obișnuit să le facă la adresa publicului la conferințele de presă de după meci. Dacă până acum ne-a spus de vreo trei ori că jucătorii se lasă prea mult purtați de public și atacă prea riscant poarta adversă, aseară a declarat că antrenorii nu se pot face auziți în timpul meciului din cauza zgomotului din stadion. Sigur, de fiecare dată, domnia sa adaugă că publicul e minunat, extraordinar și e o bucurie să activeze la un asemenea club. Doar că, după părerea noastră, după ce invoci mereu drumurile, oboseala sau arbitrajele, e chiar deplasat să ajungi să îți cauți alibiuri pentru nereușite în atmosfera incendiară de pe stadion. Ne întrebăm oare cum își instruiește și stăpânește jucătorii Jürgen Klopp pe Anfield… lui nu i-o fi greu?!
(foto: facebook/UltrasArad)
