Optimiștii care au trăit timp de câteva zile pe un norișor roz, s-au trezit abrupt la realitate. Fantasma că Laszlo Balint va pocni din degete iar echipa va începe să joace la nivelul așteptărilor suporterilor, s-a risipit în aerul rece al Ploieștiului, din această seară. UTA a fost înfrântă de Petrolul la capătul unui meci în care a arătat fix aceeași neputință și lipsă de orizont precum în meciurile trecute. A fost o partidă în care echipa noastră a evoluat atât de palid încât parcă nici deciziile mârșave ale centralului Marian Barbu nu te mai pot revolta așa cum ar fi normal. Problemele Bătrânei Doamne par atât de serioase încât referințele la un arbitru frustrat, probabil din motive doar lui cunoscute, sunt inutile și consumatoare de timp și energie care trebuie investită în lucruri mai importante.
UTA a dat senzația în prima jumătate de oră că ar fi în control; însă a fost un control asumat de echipa gazdă, care probabil a stat în expectativă pentru a vedea ce se poate aștepta de la o echipă care venea cu un nou antrenor la timonă. Intervalul acordat generos de gazde a fost irosit de roș-albi într-un joc tern, fără sclipiri dar care induce o impresie de ordine și organizare pe fază defensivă. Ordinea însă a început să fie deranjată în finalul primei părți, când petroliștii au găsit breșe în apărarea improvizată a echipei lui Balint, pentru ca apoi să intre cu totul în colaps în partea a doua.
Trebuie să recunoaștem că repriza secundă a fost, din nou, greu de privit pentru orice suporter suferind al UTA-ei. Echipa s-a prăbușit la prima încercare mai hotărâtă a gazdelor de a ataca poarta adversă. Ce-i drept au dat o mână de ajutor și arbitrii (Barbu plus asistenții VAR), care au văzut henț la o fază în care mingea îi ricoșează lui Chindriș în braț din piept. Însă la fel de adevărat este că o echipă serioasă nu poate intra în colaps după un gol primit. Din păcate asta s-a întâmplat la UTA, care și-a pierdut orice reper, orice încredere, orice doză de agresivitate. Golul 2, venit după un fault în atac clar comis de Irobiso, a părut că închide meciul doar că teama și mijloacele rudimentare prin care gazdele înțeleg și practică fotbalul, au permis echipei noastre să primească de doi bani speranță. Golul lui Otele a fost o întâmplare fericită care însă n-a avut repetiție. UTA a atacat haotic, patetic, fără cap și orizont iar finalul a consfințit a șasea înfrângere din ultimele 7 meciuri.
Sigur că UTA poate invoca legitim absențele numeroase, în special cele din apărare. Dar pentru cei care au văzut meciul, este clar că înfrângerea n-a venit pe fondul unei calități inferioare a celor care au înlocuit titularii absenți ci mai degrabă a fost generată de realitatea că UTA din acest moment este o echipă complet nepregătită tactic pentru a face față oricărui adversar la nivelul primei ligi. Din păcate pentru el, Laszlo Balint a moștenit o echipă care seamănă cu o adunătură de băieți adunați de pe maidan și din care în câteva zile trebuie să faci o echipă. E imposibil așa ceva iar declarațiile resemnate ale antrenorului la final de meci, arată că nici speranțele sale pentru deznodământul acestei partide, nu erau foarte mari. Sigur, Balint n-a putut rosti cu subiect și predicat care este problema la UTA, dar putem citi destul de ușor printre rândurile explicațiilor sale:
„Noi am avut construcție greoaie, suferim și la finalizare. E nevoie de muncă și de încredere mai presus de orice. Ați văzut că, după acel penalty, contrar cumva jocului, și-a pus amprenta și jucătorii aveau o încredere scăzută. Realitatea asta ne spune, că echipa e jos în clasament. Sportiv, nu pot să fac o evaluare, nu ar fi corect față de predecesorul meu. Trebuie să tragem concluziile împreună cu staff-ul, să facem rapid analiza acestui meci pentru că timpul ne presează. Avem probleme pe niște poziții pe care nu avem soluții. Sper să găsim variante, trebuie să ținem fruntea sus, atitudinea si spiritul de echipă pot reprezenta un punct de plecare.“
Însă, dacă Laszlo Balint nu-și permite să spună ceea ce gândește, o facem noi. Noi, precum toți suporterii, vedem cu ochiul liber că această echipă nu că este prost pregătită ci este total nepregătită. Domnul Ilie Poenaru a luat un salariu frumos la Arad și în contul acestui salariu, ne-a livrat un nimic! Asta este ceea ce arată UTA la momentul de față! Nimic! Că dacă era vorba despre un fotbal prost, măcar aveai o bază de pornire. Așa însă, Laszlo Balint trebuie să înceapă totul de la 0. Asta în condițiile în care miercuri are meci în cupă, iar duminică din nou în campionat.
Dușul rece trăit în această seară ne-a trezit la o realitate pe care n-o bănuiam atât de crudă: aceea că până și speranțele la niște rezultate conjuncturale în aceste trei meciuri rămase de jucat înainte de întreruperea campionatului, sunt în mare măsură deșarte sau supuse hazardului. UTA a pierdut la Ploiești și, la felul cum arată, orice punct obținut în cupă la Buzău sau etapa viitoare cu FC Voluntari, este un bonus. Echipa noastră este un boxer abulic, care se clatină în picioare, încasează lovitură după lovitură, în așteptarea gongului final.
Șansa noastră și a lui Laszlo Balint este că vine întreruperea prilejuită de Campionatul Mondial, că vine apoi pauza de iarnă și că, după finalizarea sezonului regular, urmează un play-out înaintea căruia se înjumătățesc punctele. Este timp suficient ca staff-ul UTA-ei să umple vidul lăsat moștenire de cel pe care conducerea clubului, l-a lăsat, după propria mărturisire, „să facă ce vrea“ la UTA. Să sperăm că, dacă în ceea ce privește competența managementului ne-am lămurit, măcar staff-ul tehnic să știe ce trebuie să facă pentru a trezi pacientul din comă.
(foto: uta-arad.ro)
