Spoiala profesionismului, etichetă în spatele căruia se ascunde fotbalul românesc, pușcă aproape de etapă, împroșcând martorii cu momente hilare, care arată de ce sportul cu balonul rotund lovit cu piciorul, din România, a ajuns la coada Europei. Avem o competiție denumită pompos Superliga, dar ceea ce se joacă i-ar face de rușine și pe jucătorii „de județ“ de acum 30 de ani, avem oficiali și analiști cu morgă, îmbrăcați după ultima modă și care vorbesc la perfecție „corporateza“, dar care puși să aplice teoria, eșuează lamentabil, avem generice și promo-uri „cu sclipici“ care arată peluze fierbinți și la propriu și la figurat, dar în spatele lor defilăm cu o lege a comportamentului pe stadioane similară doar cu cele ale regimurilor autoritare din Orientul Mijlociu și da, avem din ce în ce mai multe stadioane noi: unele mai frumoase, altele mai „kitschoase“ dar marea majoritate extrem de scumpe și prost spre deloc întreținute.
Un astfel de exemplu l-am avut duminică, pe Cluj Arena, acolo unde partida dintre Universitatea și UTA a oferit instantanee desprinse parcă din imaginile de la Cupa Africii, adiția 1978. Cel mai ciudat moment a fost cel din minutul 65, când atacantul gazdelor, Adrian Bălan, a ratat în careul mic întâlnirea cu mingea și dezechilibrat, s-a prăbușit în plasa porții, desprinzând-o aproape de vinclu. Ce a urmat a stârnit hohote de râs naționale. Mai mulți indivizi, aparținând personalului de întreținere probabil, au început să se învârtă neputincioși la locul incidentului, până ce problema a fost luată în mână de jucătorul Universității, Romario Pires, posesorul unei înălțimi corespunzătoare pentru o astfel de „lucrare“. Acesta s-a urcat pe un scaun (asta deși în zonă își făcuse apariția și un „dorel“ cu o scară, aceasta însă nefiind instalată din motive care ne scapă), a legat plasa de bară, după care a fundamentat lucrarea, lipind-o cu bandă adezivă! Greu de găsit o imagine mai elocventă pentru nivelul fotbalului românesc în anul de grație 2022.
Și dacă ați crezut că acesta a fost singurul element generator de perplexitate vă înșelați. Gazonul, despre care s-a vorbit mult în zilele premergătoare jocului, a fost, așa cum era de așteptat, dezastruos. Asta deși organizatorii au făcut tot ce era posibil să iasă bine… nu, nu gazonul, ci imaginea lor. Dacă au fost și porțiuni care pe la începutul meciului păreau verzi, ei bine aceasta se datorează unui nou moment de ingeniozitate tipic balcanică (asta deși Clujul își revendică mai mult apartenența la Europa Centrală). Antrenorul Universității, Eugen Neagoe a făcut lumină: „Nu mi-am putut imagina că pot să văd ce-am văzut înainte de joc. Au adus gazon din altă parte, efectiv au tuns un teren undeva, nu știu unde, și au împrăștiat gazon prin careul de 16 metri și aici în fața băncilor de rezervă, chiar am crezut că au dat cu rucola. Sunt de 45 de ani pe terenul de fotbal, de la 10 ani, dar vă dau cuvântul meu de onoare că măgărie mai mare ca asta n-am văzut. Sincer m-am simțit foarte prost în această seară când am văzut așa ceva. Mai avem câteva zile până intrăm în 2023, suntem foarte supărați, pe bună dreptate, că nu intrăm în Schengen și să vezi așa ceva…“
Sigur, ar fi, ca să-l cităm pe Eugen Neagoe, „o măgărie“ să râdem chiar noi de clujeni pe această temă. Problema nu este că s-au întâmplat astfel de lucruri la Cluj ci că se întâmplă peste tot în România. Dacă e să ne uităm în curtea noastră, nu putem să nu ne aducem aminte de episoadele îngrozitoare de pe Motorul, sau să uităm că avem un stadion nou al cărui gazon este la fel de execrabil sau unde plouă în vestiare. Din păcate întreg fotbalul românesc este o plasă ruptă, pe care o lipim etapă de etapă cu bandă adezivă, concluzionând meșterește: „las’ că ține, bine-i și-așa“.
(foto: uta-arad.ro, facebook:FCUCluj)
p.s. Imediat după scrierea acestor rânduri, ne-a parvenit știrea că gazonul nou-inauguratului stadion de la Sibiu este… „bolnav“! I-am ura însănătoșire grabnică dar probabil că e degeaba. Cu siguranță niște „băieți deștepți“ îi cântă deja veșnica pomenire, nu de alta dar un gazon mort trebuie înlocuit, iar înlocuirea presupune alocarea de bani publici, licitație, câștigători… iar acest scenariu este unul care generează prosperitate pentru unii, de vrei 30 de ani. Rețeta este cunoscută și aplicată pe scară largă în zona autorităților publice românești iar eficiența ei se vede în cele ascunse declarațiilor de avere.
