Fostul mare atacant al „squadrei azzura“, Gianluca Vialli, s-a stins din viață la numai 58 de ani. Suferea de cancer la pancreas, boală pe care a făcut-o publică în 2018. Doi ani mai târziu, starea lui de sănătate era mult mai bună, părând că fostul bombardier a reușit să înscrie decisiv în poarta nemiloasei boli. Din păcate însă meciul său cu aceasta a intrat în prelungiri. În decembrie Vialli a anunțat că se retrage din staff-ul echipei naționale deoarece cancerul revenise și era nevoie de întreaga energie pentru a prelua din nou conducerea pe tabela de marcaj a vieții. Din păcate însă marele atacant n-a mai apucat să marcheze și acest gol iar astăzi fluierul final al derby-ului jucat aici pe Pământ s-a auzit nemilos. Vialli se va retrage către vestiarele celeste în aplauzele unui stadion în lacrimi.
Gianluca Vialli s-a născut pe 9 iulie 1964 la Cremona. A început fotbalul la juniorii lui Pizzighettone, după care a îmbrăcat tricoul echipei fanion a orașului natal, Cremonese. În 1984 se transferă la Sampdoria, unde erupe cu adevărat în fotbalul de cel mai înalt nivel. Aici va face cuplu cu Roberto Mancini, câștigând un titlu de campion al Italiei (1991), trei Cupe ale Italiei (1985, 1988 și 1989), Supercupa Italiei și Cupa Cupelor (1990). Va juca și o finală de Cupa Campionilor Europeni, în 1992, pierdută în fața Barcelonei. Se transferă apoi la Juventus, unde trofeele majore curg pe bandă rulantă: două titluri de campion, o cupă și o supercupă, plus cel mai important trofeu de club, UEFA Champions League (1996). La fel ca în perioada Sampdoria, pleacă după această finală în competiția supremă, de data aceasta în Anglia, unde îmbracă tricoul lui Chelsea, timp de 3 ani de zile, devenind în același timp și antrenor, dublă calitate în care câștigă Cupa Cupelor în 1998 și Cupa Ligii în același an, urmate de Supercupa Europei, un an mai târziu. Se va despărți de Chelsea, nu înainte de a o conduce spre alte două trofee inerne: Cupa și Supercupa. Din păcate nu va mai avea succes în cariera managerială, căreia îi pune punct după o aventură nereușită la Watford.
Vialli a avut însă o frumoasă dar destul de scurtă aventură și în tricoul echipei naționale. A debutat pentru echipa mare în 1985, într-un amical cu Polonia. Au urmat apoi, alte 58 de partide, în care a marcat 16 goluri. A jucat două semifinale la cele două turnee majore: Campionatul European (1988) și Campionatul Mondial (1990). S-a retras prematur din națională, în 1992, după o ceartă cu antrenorul Arrigo Sacchi, dar a cunoscut bucuria cuceririi titlului suprem european în 2021, când s-a aflat în staff-ul echipei Italiei care a câștigat Campionatul Mondial, echipă antrenată de fostul său coleg de la Sampdoria, Roberto Mancini.
A înscris 276 de goluri în întreaga carieră, fiind în 1991 cel mai bun marcator din Serie A în sezonul 1990-1991, într-o perioadă în care campionatul italian aduna cele mai mari vedete fotbalistice din toată lumea.
Odihnească-se în pace!
