Odată cu plecarea lui Miculescu, nu puțini suporteri se întrebau cine va continua să înscrie goluri pentru această echipă, având în vedere că tânărul fotbalist crescut de Academia UTA era principalul marcator al echipei, deși nu juca pe postul de atacant. A continuat să o facă nigerianul Philip Otele, la rândul lui venind din bandă. Iată că acum și Otele e pe picior de plecare astfel că la Arad din nou se discută despre cel sau cei care își vor asuma cu precădere perforarea porților adverse. Și ar fi timpul ca, în sfârșit, de această sarcină să se ocupe cei care o au în fișa postului. Fotbalul modern este într-adevăr mai puțin riguros cu sarcinile fixe, dar totuși, e greu să credem că speranțele noastre se pot lega de Benga, Cascini, Ubbink sau Rareș Pop chiar dacă fiecare dintre ei ocazional ajunge în poziții de finalizare și chiar înscriu.
În mod cert aceasta este o preocupare și pentru Laszlo Balint, cu atât mai mult cu cât mandatul său trecut a fost încheiat la UTA pe fondul unei crize de rezultate cauzate în primul rând de ineficiența cronică a atacanților, cu toții aducându-ne aminte de ratările monumentale semnate de Dangubic, Hora sau Laukzemis. Acum, Balint nu se poate plânge de soluții, deoarece are nu mai puțin de 4 atacanți în lot, totul este ca aceștia să fie în formă și să fie puși în valoare de jocul echipei.
În amicalul cu TSV 1860 München, UTA a început într-un 4-2-3-1 clasic, cu noua achiziție, Stefan Milosevic, în avanposturi. Am reușit să remarcă în cele 45 de minute jucate, faptul că atacantul muntenegrean are fizic dar și mobilitate, joacă bine rolul de pivot, cu spatele la poartă și chiar și-a trecut în cont o pasă strălucitoare pe culoar pentru Albert Stahl. Din păcate însă n-a avut parte de ocazii de gol, probabil din cauza inexistenței relațiilor de joc cu colegii săi.
După pauză, am avut în atac un cuplu format din Claudiu Keserü și Virgiliu Postolachi, tandem în care cei doi s-au mișcat foarte mult, Keserü fiind de regulă jucătorul mai retras, care făcea legătura cu mijlocul terenului. Cei doi au și colaborat bine în debutul reprizei la o frumoasă fază de atac, încheiat cu un șut puțin pe lângă poartă al orădeanului. În rest însă niciunul dintre ei nu a reușit să ajungă la finalizare, o problemă pe care am remarcat-o și în prima parte a campionatului, când numărul de mingi care au găsit liberi în careu atacanții UTA-ei, a fost mult sub cel din sezonul precedent. La finalul meciului, cei doi au declarat următoarele: „Alerg, trebuie să mă mențin la nivelul tinerilor. Pentru mine e puțin diferit pentru că nu avem acea echipă care să domine constant adversarul, cu care am fost obișnuit în ultimii ani dar e ceva care mă scoate din zona de confort și îmi setează un challenge nou, să mă adaptez cât mai bine și să îmi aduc aportul la acest sistem de joc. Încerc tot timpul să stau acolo, în parametrii fizici și în intensitate dar reușesc să anticipez unde ajunge jocul și atunci având o idee în avans, pot să ajung acolo înainte.“ (Keserü); „Mă simt foarte bine alături de Keșeru, mă ajută deplasările lui în teren. Se vede că a jucat în Franța, are multă calitate și ne ajută mult.“ (Postolachi)
Până la urmă Postolachi s-a dovedit a fi eficient, dar nu la finalizare ci la construcție. Jucătorul basarabean, trecut în finalul meciului pe postul de aripă dreaptă, a inițiat, cu o frumoasă și precisă schimbare a mingii de pe flancul drept pe cel stâng, faza la capătul căreia Godwin, intrat la jumătatea reprizei secunde, a finalizat simplu, marcând golul victoriei. Așadar, iată că UTA are și un atacant care mai și marchează; iar tânărul și longilinul nigerian chiar o face relativ constant însă doar în meciurile amicale. Atât lacunele inerente vârstei, precum și particularitățile sale fizice, îl fac mai puțin util în meciurile în care echipa se apără dar, dovedește în aceste partide că poate fi mai mult decât util în momentele în care echipa pune presiune pe careul advers. Pentru că dacă Godwin marchează meci de meci în amicale dar nu e suficient de bun pentru a juca în partidele oficiale, am ajunge la concluzia că e o problemă cu nivelul de dificultate al partidelor de pregătire pe care le joacă echipa noastră.
În concluzie, discuția despre marcatorul sau marcatorii UTA-ei rămâne deschisă. Avem o necunoscută (Milosevici), două certitudini dar care din varii motive găsesc rar drumul spre gol (Keserü și Postolachi), plus o enigmă (Godwin). Până pe 22 ianuarie însă, dintre aceste 4 variante, Laszlo Balint trebuie să găsească măcar una câștigătoare. De când a promovat, UTA nu a avut niciun atacant care măcar să se apropie de 10 goluri pe sezon, cele mai multe reușindu-le Ioan Hora, care s-a înscris de 6 ori pe lista marcatorilor în sezonul 2020-2021.
