În analiza făcută asupra situației echipei, Laszlo Balint aducea în discuție, pe lângă cauzele obiective ale prestațiilor și rezultatelor slabe (cum ar fi labilitatea defensivei) și două elemente externe, care scapă de sub controlul lui și al echipei: gazonul (la care ne-am referit într-un material anterior) și arbitrajul. Antrenorul UTA-ei, la fel ca și unul dintre jucătorii Bătrânei Doamne, Romario Benzar, au contestat vehement arbitrajele din ultimele partide, susținând că acestea au influențat deznodământul partidelor. Iată declarațiile celor doi pe această temă:
Laszlo Balint: „Au spus-o specialiști: la scorul de 1-1 au fost două greșeli mari de arbitraj. Ar fi putut să fie 3-1 pentru UTA și am vorbit dintr-o cu totul altă ipostază. Nu știu de ce mai există VAR dacă la un fault atât de evident precum cel al lui Milosevic nu se intervine din VAR iar la un fault precum cel al lui Hoxhallari, care din punctul meu de vedere a fost acordat ușor, s-a fluierat fără ezitare. Nu vreau să mă gândesc la comploturi, la scenarii în care să ne victimizăm dar să nu credeți că aceste lucruri nu ne afectează și mai tare. La un moment dat chiar aveam o discuție cu secunzii și remarcam că parcă există o manieră, o tentă împotriva noastră și am spus hai să ne concentrăm pe ce avem de făcut că până la urmă arbitrul nu ne poate scoate mingea din poartă. Ei uite că reușit și să ne scoată mingea din poartă. Încercăm să stăm puternici și în fața acestor greșeli flagrante împotriva noastră.“
Romario Benzar: „E al doilea meci din trei în care VAR-ul nu funcționează, nu înțeleg de ce, adică trebuie să fie egal pentru toată lumea. Am avut gol valabil de 2-1. Chiar i-am spus pe teren că trebuia să lase faza și să se uite pe VAR. În două secunde mi-a spus că s-au uitat și nu a fost nimic. Ce VAR e ăsta? Când eram la Farul VAR-ul mi se părea foarte bun dar de când sunt la UTA nu mai mi se pare așa. E prea evident, când din trei meciuri, în două sunt probleme, la Craiova unde e stadion nou, la Ploiești unde e stadion nou; sunt probleme doar contra noastră. Nu știu dacă e o conspirație dar vreau să fie egal pentru toată lumea.“
Dincolo de subiectivismul de care nu avem cum să scăpăm niciunii, de la antrenor și jucători și până la presa locală sau suporteri, analizând la rece, are UTA dreptate să se plângă de arbitraj? Aici sunt două unghiuri din care poate fi dat răspunsul. Raportat la manieră, credem că da. Am punctat acest lucru de mai multe ori, felul cum este arbitrată UTA în special pe teren propriu, deranjează în special din punct de vedere al manierei. Știm cu toții că un arbitru care vrea să ajute o echipă sau să încurce o alta, o poate face și altfel decât la modul grosier prin acordare sau neacordare de penalty-uri, goluri, eliminări. Jocul este plin de faze în zona neutră, în special pe parte de contacte, care sunt la latitudinea interpretării arbitrului. Când majoritatea acestor faze sunt judecate într-o singură direcție, echipa dezavantajată, pe lângă că este împinsă treptat spre propriul careu (orice lovitură liberă oferă adversarului posibilitate de a duce mai mulți oameni către careul advers sărind peste faza de construcție), dezvoltă și o stare de frustrate care alterează luciditatea de care are nevoie pentru a-și atinge scopul pe teren. Aici mai putem adăuga la arsenalul de mijloace subtile prin care un arbitru poate influența jocul și tolerarea tragerilor de timp ale adversarului sau fragmentarea jocului. Iar lucrurile pot merge chiar mai departe la decizii decisive luate inclusiv cu VAR: la meciul cu CS Mioveni, ambele goluri ale oaspeților au fost precedate de contacte discutabile, interpretabile. Ambele au fost interpretate în favoarea echipei oaspete, lucru chiar ciudat ținând cont de faptul că de obicei arbitrii au tendința de a fi „găzdari“. Nu susținem acel principiu nesănătos al celor 5 procente acordate gazdelor dar toate aceste piese de puzzle din mai multe meciuri, puse laolaltă, arată o manieră, hai să-i spune neprietenoasă față de UTA, pe care o aplică arbitrii în jocurile Bătrânei Doamne.
A fost însă această manieră de natură să influențeze decisiv rezultatele finale? Haideți să analizăm cu câtă obiectivitate putem, faptele. La Craiova, faza golului gazdelor a pornit de la un jucător aflat într-o poziție suspectă de ofsaid însă VAR-ul nu a funcționat. Este normal ca UTA să fie deranjată că n-a beneficiat de posibilitatea ca faza să fie reanalizată? Cu siguranță că da. Suntem convinși că acel gol a fost marcat din ofsaid? Nu. Mergem mai departe, la meciul cu CS Mioveni când am reclamat un posibil fault în atac la primul gol primit de UTA și ușurința cu care s-a acordat penalty-ul care a dus la marcarea celui de-al doilea gol al oaspeților. Au fost aceste decizii discutabile și interpretabile? Am spus că da. Putem spune cu certitudine că au fost greșite? Iarăși nu. În sfârșit, ajungem la meciul de la Ploiești. Aici Horia Mladinovic a greșit grav interpretând cu dublă măsură două contacte asemănătoare, ambele decizii fiind în defavoarea UTA-ei. Dar dacă ar fi acordat golul marcat de Milosevici, neținând cont de contactul dintre Hoxhallari și adversar, ar mai fi fost corect să acorde apoi și penalty pentru UTA la o fază asemănătoare? Sau s-ar mai fi desfășurat jocul exact la fel astfel încât să se ajungă la acea fază? În plus mai există o fază uitată de toată lumea. La scorul de 1-0 pentru ei, târgoviștenilor li s-a anulat un gol pentru o poziție de ofsaid discutabilă. Iată o fază în care VAR-ul n-a funcționat dar acest lucru a fost în favoarea UTA-ei. Mai putem atunci concluziona că dacă VAR-ul funcționa și arbitrajul era impecabil, UTA ar fi câștigat contra Chindiei, contra Mioveniului sau contra celor de la FCU 1948? Dacă suntem corecți cu noi înșine acceptăm că răspunsul este acela că nu avem cum să pretindem așa ceva.
Și atunci oare e utilă și sănătoasă această abordare de victime ale arbitrajului? Ea este până la un punct de înțeles, umană. Într-un fel chiar poate avea avantaje psihologice, pentru că poate „înrăi“ echipa în fața unei adversități nedrepte și nelalocul ei. În același timp însă poate avea și efect invers: de demoralizare, de frustrare chiar înainte de începutul meciurilor și de judecare a oricărei decizii de arbitraj în această cheie și chiar de aruncare a unui văl deasupra propriilor greșeli și neputințe.
Știm cu toții din experiența de ani și zeci de ani de urmărit fenomenul fotbalistic, că arbitrii nu sunt roboți (mai ales la noi) și că există o dinamică psihologică de multe ori la nivelul subconștientului arbitrilor, care îi face să încline balanța către cel mai puternic și să-i trateze cu „răceală“ pe cei care manifestă slăbiciune sau sunt în perioadă de criză. Atitudinea de tip Robin Hood nu există în arbitraj ci mai degrabă invers. Iar UTA în acest moment este o echipă aflată la pământ iar în cei aflați la pământ dă toată lumea, inclusiv arbitrii, într-un joc feroce al eliminării verigii slabe.
În plus, respectul arbitrilor se mai obține și prin intermediul conducerii clubului. Și aici nu nereferim neapărat la declarații belicoase. Nu contează atât de mult conținutul sau vehemența acelor declarații cât puterea și autoritatea celor care fac aceste declarații. Când le fac conducători de club cu influență dovedită la vârful fotbalului, foști mari arbitrii sau jucători respectați și cu conexiuni multiple la toate nivelurile, evident că arbitrii receptează în subconștient aceste mesaje. Dar în cazul UTA-ei? Faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă la o petrecere a corpului de arbitri. Dintr-odată pe ușă intră cineva din conducerea clubului UTA, oricine la alegerea dumneavoastră. Câți dintre arbitrii se întorc atenți ca nu cumva să rămână cu spatele la noul invitat? Câți se duc să-l salute? Câți dintre ei chiar știu cine e cel care tocmai a intrat pe ușă? Ei, nu-i așa că avem un răspuns la tema „de ce avem parte de aceste arbitraje“.
Sigur, antrenorul și jucătorii n-au niciun control asupra influenței conducerii la nivelul vârfului fotbalului românesc. Au însă controlul asupra propriilor evoluții și prestații. Pot emana forță și autoritate în teren prin ceea ce fac. Iar acolo în iarbă (sau noroi) își pot câștiga respectul inclusiv în fața arbitrilor. Experiența ne face să credem că odată cu schimbarea calității jocului se vor schimba și arbitrajele. E ca în viața: atitudinea ta va atrage atitudinea celorlalți față de tine; iar victimizarea nu-i deloc calea fericită.
(foto: playsport.ro)
Arbitrii decid cine retrogradeaza si cine castiga campionatul.La meciul Farul cu Craiova a fost clar fault la portar si arbitrul a acordat invers 11metri influientind rezultatul final .
Asta cu arbitrajele e vina exclusiv a conducerii sau mai bine zis a lipsei acesteia,lucru sunt ferm convins asumat de Meszar care nu este interesat in a aduce un om cu influenta in conducere pt ca automat puterea lui de decizie s-ar reduce drastic(la fel si smecheriile bine stiute de toata lumea deja).E al 3 lea an deja in care suntem dezavantajati clar(anul asta si mai grav cu tot cu VAR,sau lipsa lui in unele meciuri voit probabil pt ca nu mai e o coincidenta cand se intampla a 2 a oare pe niste stadioane moderne unde culmea joaca mai multe echipe).Eu nu cred ca deciziile astea ar mai fi fost luate in defavoarea noastra daca era de exemplu Ilie Dumitrescu in conducerea clubului.