Atât cu o noapte înainte cât și în timpul partidei, o ploaie deasă a căzut peste Arena „Francisc Neuman“. Cu toate acestea, față de ceea ce s-a întâmplat la meciurile cu Rapid sau Mioveni, terenul a rezistat mult mai bine. Asta din punct de vedere al noroiului care nu s-a mai format, căci suprafața de joc în sine continuă să prezinte probleme care n-au legătură neapărată cu vremea. Terenul e denivelat, pe multe porțiuni prezintă gropi iar mingea sare foarte ciudat din gazon derutând jucătorii. În aceste condiții, construcția la firul ierbii devine dificilă iar fotbaliștii trebuie să se adapteze la teren și să se angajeze într-un meci de luptă, cu mingi trimise la înălțime.
Este ceea ce s-a întâmplat și la meciul dintre UTA și Farul. Constănțenii au arătat de ce sunt echipa de pe primul loc, reușind să plece cu cele trei puncte în condițiile în care au fost nevoiți să joace o partitură diferită de cea care le este la îndemână. Mulțumit evident de deznodământul meciului, Gheorghe Hagi, managerul Farului a încercat să fie cordial față de UTA, declarând că terenul a incomodat ambele echipe: „Eu cred că e o chestiune de șansă, cred că aveți un lot foarte bun, nu la randamentul care e dat acum dar cred că e din cauza terenului. Terenul cred că e un dezavantaj pentru voi pentru că e echipa e bună, are un lot echilibrat cu jucători de talent, care-mi plac mulți dintre ei. Știu fotbal și cred că pe un teren mai bun lucrurile ar sta altfel.“
Nu poate nimeni să știe ce s-ar fi întâmplat vineri seara pe un teren mai bun dar nu cred că e deplasat să presupunem că acest lucru n-ar fi avantajat-o pe UTA ci pe Farul. Oricâtă încredere am avea în capacitățile tehnice ale jucătorilor noștri, e greu de crezut că aceștia puteau juca mai bine pe o masă de biliard decât o echipă care este poate singura din prima ligă românească ce a făcut din jocul ofensiv, bazat pe posesie, nu doar o identitate puternică ci și o armă cu eficiență dovedită în numărul golurilor marcate și al punctelor obținute. Dar, evident că pentru Laszlo Balint, remarcile făcute de Gheorghe Hagi au reprezentat o pasă de gol care l-a lăsat cu toată poarta goală în față și nu putea rata o asemenea oportunitate: „În momentul în care am spus-o eu, foarte multă lume m-a blamat. În momentul în care vin aproape toți antrenorii aici, joacă și pe fondul unei eficiențe puțin mai crescute decât a noastră pleacă cu punct sau puncte, este o realitate. Este realitatea cu care ne confruntăm, cu care trebuie să gestionăm procesul de pregătire astfel încât să ajungem la meciuri pregătiți să scoatem cât putem de mult din fiecare meci. Asta e, n-avem ce să facem, trebuie să ne adaptăm și să ne atingem obiectivul“ a declarat antrenorul Bătrânei Doamne.
Nimic nu ne-ar bucura mai mult decât să le dăm dreptate celor doi antrenori. Doar că ipoteza că UTA este atât de jos în clasament din cauza terenului ni se pare superficială. Dacă UTA e o echipă atât de tehnică, având un joc elaborat, la firul ierbii, ce necesită o suprafață de joc de calitate pe care nu o are acasă, cum se face că în acest sezon (vorbim de meciurile din campionat) a câștigat un singur meci în deplasare? UTA a jucat pe terenuri foarte bune fără a reuși să vină acasă cu toate cele trei puncte. Nu mai departe, în mandatul lui Laszlo Balint, UTA n-a reușit să câștige nici la Craiova și nici la Sibiu, deși acolo sunt gazoanele foarte bune.
Laszlo Balint spune că pe un teren greu câștigă echipa cu eficiență mai mare. Însă oare nu se întâmplă la fel și pe un teren bun? Eficiența înseamnă rata de convertire în gol a ocaziilor create. Dacă o echipă tehnică își creează pe un teren greu 1-2 ocazii, pe care le transformă, nu e de presupus că pe un teren bun numărul șanselor create s-ar dubla sau tripla iar eficiența respectivei echipe ar face ca și numărul golurilor marcate să fie mai mare?
Nu contestăm că terenul de pe Arena „Francisc Neuman“ e prost; pardon, nu este prost, este execrabil. Este o rușine. Cum la fel, este mult sub nivelul cerut și terenul de antrenament de pe ICRTI. Dar din păcate nu asta e cauza pentru care UTA e pe locul 15. Cauza este ineficiența. UTA are o rată de convertire a ocaziilor de gol extrem de mică. Gândiți-vă doar la ocaziile avute în ultimele două meciuri, în care echipa noastră n-a reușit să înscrie. Culmea e că până în urmă cu câteva etape UTA marca măcar o dată pe meci dar era extrem de labilă defensiv. Acum și-a întărit defensiva dar nu mai găsește drumul spre gol. Se pare că nu suntem capabili să facem să funcționeze concomitent aspectul defensiv și cel ofensiv al jocului. Astea sunt problemele reale ale UTA-ei. Terenul prost, deși realitate, în contextul a ce arată echipa este doar un alibi contraproductiv.
(foto: uta-arad.ro)
