Nici UTA și nici suporterii ei nu au suficient timp la dispoziție pentru a-și permite o savurare prelungită a succesului cu FCSB. Poziția din clasament umbrește, prin îngrijorarea pe care o stârnește, efectele acestei victorii care ne-a „îmbătat“ moral dar care nu înseamnă foarte mult în clasament. În plus, peste câteva zile urmează un alt examen foarte dificil și la ora meciului cu CS Universitatea Craiova, tot ce s-a întâmplat duminică seara nu va mai conta. Iar apoi încep meciurile „cu cuțitele pe masă“ din play-out și va fi și mai clar că ecourile acestei victorii se vor stinge rapid dacă rezultatele nu vor fi cele așteptate. Tocmai de aceea contextul ne obligă pe toți să mergem repede mai departe la examenele viitoare însă ar fi nedrept să facem asta fără a sublinia întâi, ca o concluzie, câteva aspecte remarcabile în ceea ce privește meciului cu FCSB.
Așadar, după două înfrângeri cu forțe ale campionatului, Farul și CFR, UTA a reușit să învingă o altă pretendentă la titlul de campioană. Ce a făcut diferența? Unii ar fi tentați să spună că adversarul, ținând cont de prestația inconstantă și fragilă din unele momente a echipei bucureștene, de lipsa antrenorului sau de o schimbare total neinspirată făcută la pauză, probabil de către patronul echipei. Nu contestăm aceste posibile observații însă pe de altă parte trebuie punctat și că FCSB a fost echipa care în prima repriză a etalat poate cel mai dominant joc dintre toate echipele care în acest an au venit la Arad dar și că nici Farul sau CFR, echipe care ne-au învins în meciurile trecute, n-au arătat în respectivele meciuri un joc foarte convingător. Așadar diferența în ceea ce privește rezultatul final nu se poate datora decât unor factori care țin de echipa noastră și de prestația ei.
UTA a câștigat partida de duminică seara în primul și în primul rând pentru că toți componenții ei, începând cu antrenorul și terminând cu ultimii jucători intrați pe teren în finalul partidei, au fost ca prestație la înălțime. Practic UTA nu a avut verigă slabă în acest meci. Lui Laszlo Balint i-a ieșit tot: sistem, improvizații, schimbări. Revenirea la linia de fund de 4 fundași a fost de bun augur, Roger și Anton au făcut minuni pe posturi extrem de grele cu care nu erau familiarizați, Postolachi intrat pe parcurs a schimbat soarta meciului. A fost poate cea mai inspirată zi a lui Laszlo Balint de când este antrenor la Arad. Mergând mai departe în teren, trebuie remarcată în special prestația defensivă a echipei noastre: foarte concentrați în ceea ce privește plasamentul, determinanți și preciși în intervenții, fundașii echipei noastre au făcut un meci aproape perfect. Iar când, inerent, au avut mici scăpări, problemele au fost rezolvate de o manieră entuziasmantă de noul goalkeeper al echipei noastre, Danilo Kucher. Urcând la mijloc, trebuie remarcat de asemenea felul în care mijlocul echipei noastre, după o repriză foarte dificilă, a reușit să își ridice nivelul în partea a doua. Ținând cont de calitatea adversarului, probabil Cascini a făcut cel mai bun meci al său în tricoul UTA-ei. Batha a fost agresiv dar de o manieră controlată iar pasa genială de la golul lui Postolachi realmente i-a șocat și pe fani. În sfârșit Ubbink a prins echipa etapei și nu doar datorită reușitei care a închis tabela. În sfârșit, atacul nostru a dat dovadă de acea eficiență pe care Laszlo Balint o tot clamează de atâta vreme. De la acțiunile individuale pline de personalitate semnate de Rareș Pop sau Otele, ce au provocat două din cele trei goluri, continuând cu bătăliile grele purtate și câștigate de Milosevic și terminând cu execuția de killer a lui Postolachi, tot ceea ce au făcut jucătorii ofensivi ai Bătrânei Doamne a purtat marca de calitate superioară.
Peste aceste reușite individuale și colective a venit adrenalina generată de stadion, care a crescut nivelul de angajament și de încredere al jucătorilor noștri. Aceste elemente n-au venit, precum altă dată, să compenseze niște lipsuri ci dimpotrivă, să potențeze niște plusuri. Sigur, la final Laszlo Balint recunoștea că am avut și șansă în unele momente. Perfect adevărat doar că au fost și alte meciuri în care UTA a avut șansă dar n-a profitat. În tur la Constanța am avut om în plus și penalty dar am plecat învinși. Etapa trecută, la Cluj, gazdele au ratat un 11 metri plus alte câteva ocazii în prima repriză iar apoi am jucat aproximativ jumătate de oră cu un om în plus, fără să reușim să profităm. Ce-i drept atunci șansa a fost contrabalansată de arbitraj dar golurile primite n-au avut legătură cu acest factor. Așadar, putem concluziona că și această șansă le surâde celor puternici, celor care fac lucrurile bine, iau deciziile corecte și dau dovadă de încredere în forțele proprii, atrăgând prin „vibe“-ul lor norocul și nu ghinionul.
Revenind însă la ideea de început, acest meci, oricâtă bucurie ne-ar fi produs, trebuie uitat repede. Nu pentru că el ar putea să ne ducă la infatuare, nici vorbă. Dimpotrivă, dopingul moral dat de o asemenea victorie este important și trebuie exploatat. Problema este alta: tactic, fotbalistic, niciun meci din play-out nu va semăna cu cel de duminică seara. Nu vom da de echipe care să se deschidă atât de generos precum FCSB în schimb vom avea în față adversari ermetici, speculativi, mult mai agresivi, mai disperați chiar. Meciurile vor avea un cu totul alt scenariu iar antrenorul și băieții noștri trebuie să anticipeze acest lucru și să pregătească din timp arme cu totul diferite pentru acele bătălii.
(foto: uta-arad.ro)
