Tehnologia VAR părea foarte simplă în teorie: niște arbitri stau într-o cameră plină cu monitoare, revăd din mai multe unghiuri fazele complicate și apoi corectează eventualele greșeli ale colegilor lor din teren. Ce poate fi complicat aici? Ei bine, lucrurile nu-s chiar atât de simple, mai ales în România în general și în fotbalul românesc în special, spații care par cimitirul oricăror idei în sine pozitive. Pentru ca arbitrii din camera VAR să vadă o fază din cât mai multe unghiuri e nevoie ca aceste faze să fie filmate cu mai multe camere amplasate „strategic“ astfel încât, mai ales în cazul ofsaidurilor, unghiurile de filmare să lămurească fazele, să permită trasarea acelor linii orizontale care să dea mărturie fără echivoc despre poziția regulamentară sau nu a unui jucător. Însă la noi, din diferite cauze, care din afirmațiile celor direct implicați, țin de multe ori de specificul arenelor vechi și nemodernizate pe care joacă unele echipe, amplasarea corectă a acestor camere nu este posibilă. Astfel că, la momentul „crucial“ arbitrii din camera VAR se trezesc că trebuie să analizeze niște faze filmate din unghiuri neconcludente sau care nu conțin toate informațiile necesare.
Așa s-a întâmplat și în această după-amiază la partida dintre FC Voluntari și UTA. În minutul 28, la scorul de 1-1, combinația dintre Lopes și Aliji i-a adus mingea lui Nemec care a marcat pentru ilfoveni. Imediat însă faza a intrat în procesul de analiză VAR, fiind suspectă de ofsaid. Reluările prezentate de televiziuni au fost mai mult decât neconcludente. Una dintre ele îl arăta însă pe Aliji ca venind din spatele apărării noastre doar că în imagine nu era cuprinsă întreaga lățime a terenului astfel că putea exista suspiciunea că în bucata de teren ascunsă putea să se mai afle un jucător al UTA-ei care să-l scoată din ofsaid pe fundașul stânga al gazdelor. În cele din urmă Sebastian Colțescu și Vlad Bârlădeanu au descoperit o imagine care surprinde tot cadrul necesar, filmată însă perpendicular pe poarta lui Kucher. Pe această imagine au improvizat o dungă de-a lungul liniei noastre de apărare, în spatele căreia era marcat un picior al lui Aliji. Pe baza acestei imagini s-a luat decizia ca golul să fie anulat pentru ofsaid. Asta însă după nu mai puțin de 9 minute de pauză în care s-a căutat imaginea potrivită, s-a analizat și s-a tras respectiva linie.
Încă de la implementarea VAR-ului s-a acceptat ideea că vor exista inerente pauze în joc dar s-a convenit că merită făcut acest sacrificiu pe altarul corectitudinii deciziilor. În plus, s-au dat asigurări că pe măsură ce sistemul se va perfecționa din mers, timpul de luare a deciziilor va scădea iar cursivitatea jocului va fi din ce în ce mai puțin afectată. Și într-adevăr, în fotbalul european se vede un progres din acest punct de vedere. Nu și în România. Sunt nenumărate meciurile în care se stă minute bune pentru a se lua o decizie din camera VAR. Recordul a fost stabilit astăzi cu cele 9 minute de pauză de la Voluntari – UTA. Dar, la cum merg lucrurile la noi, nu-i exclus ca acest record să nu stea mult timp în picioare.
Altfel, arbitrajul lui Marcel Bîrsan și al brigăzii sale a fost unul corect în ceea ce privește maniera și deciziile importante. Ce-i drept centralul bucureștean a și fost scutit de faze litigioase, interpretabile sau de ieșiri în decor ale jucătorilor. Din acest punct de vedere chiar i se poate reproșa lui Bârsan modul exagerat de „scorțos“ în care s-a raportat la jucători, părând de multe ori că îi tratează pe aceștia cu o severitate nejustificată din punct de vedere al mimicii, gestului sau tonului, ținând că aceștia și-au văzut de joc și n-au existat durități. Dar probabil că aceste lucruri țin în bună măsură de temperament și caracter. Posibil ca domnului Bârsan să nu-i placă prea mult fotbaliștii deși câștigă bani de pe urma activității lor.
(foto: gsp.ro)
