Multe coincidențe, la fel de multe întrebări. Cine și de ce a tâlhărit-o pe Bătrâna Doamnă?

V-am promis că semifinala de Cupă dintre Universitatea Cluj și UTA va avea parte de un reportaj realizat din mijlocul galeriei arădene și ne vom ține de cuvânt. Din păcate însă trebuie să amânăm puțin acel material pentru a ne ocupa mai pe larg de arbitrajul de la meciul amintit, asta pentru că ce s-a întâmplat aseară pe Cluj Arena iese cu mult din sfera erorilor de arbitraj acceptabile sau chiar a partidelor în care gazdele sau echipa mai puternică nu pe teren ci în birouri beneficiază de acel clasic 5% care se traduce printr-o împingere discretă a jocului într-o anumită direcție prin decizii aparent benigne. Aseară însă nu a mai fost vorba de așa ceva ci despre un jaf la drumul mare, despre depășirea oricăror bariere ale nedreptății, dacă există așa ceva.

Anularea golului marcat de Postolachi reprezintă o formă de abuz cras asupra tehnologiei VAR din partea domnului Kovacs Istvan, care nu este oricine ci cel mai bine cotat arbitru român al momentului, central care oficiază meciuri de mare calibru în Liga Campionilor. Este exclus ca domnul Kovacs să nu știe că din camera VAR se intervine doar atunci când este sesizată o eroare EVIDENTĂ a arbitrului din teren și nicidecum o fază interpretabilă, caz în care se merge pe mâna centralului. Domnul Kovacs a ignorat cu bună știință regulamentul și l-a chemat pe domnul Mladinovici să revadă faza. Nu știm ce i-a indicat acestuia, chiar am fi foarte foarte curioși să auzim care a fost discuția dintre cei doi, dar cert este că Horia Mladinovici a stat minute bune să se uite la faza respectivă, probabil pentru a căuta acel „ceva“ văzut de „mai marele“ său din camera VAR. Până la urmă domnul Mladinovici fie a fost „făcut“ să vadă ceea ce „trebuia“ să vadă, fie și-a îndoit coloana în cel mai pur stil mioritic și a acceptat „indicațiile prețioase“ în dezacord cu onoarea și bunul simț. Pentru că oricât am specula pe marginea fazei, din niciun unghi nu se VEDE că ar fi existat vreun contact între cei doi jucători. Iar pe baza presupunerii că acea cădere a lui Miron „pare“ determinată de un contact, nu se poate lua o decizie.

Lucrurile s-au petrecut identic și la faza penalty-ului. Horia Mladinovici, aproape de fază, a observat foarte bine că jucătorul Universității a căutat contactul cu Ubbink și a lăsat jocul să continue. Doar că „păpușarul“ din camera VAR a tras de sfori și domnul Mladinovici, obedient până la capăt a mers fuguța la ecranul de la marginea terenului să revadă faza prin filtrul indicațiilor. Cât pe ce a fost ca tehnologia să le joace feste oamenilor în negru doar că după câteva minute de chin, domnul Mladinovici a reușit să își ducă la bun sfârșit misiunea de a transforma o obstrucție clară (protejarea mingii nu poate însemna niciodată oprirea bruscă în fața unui adversar în alergare), dublată și de simulare (jucătorul Universității e deja în cădere înaintea contactului), într-un penalty!

Nu există nicio explicație care să poată transforma cele două decizii în erori de observație sau de interpretare a fazelor. Aici nu poate intra în calcul decât reaua voință. Ce se ascunde în spatele acesteia? Putem doar să presupunem dar înainte de asta, trebuie semnalate câteva coincidențe bizare:

Prima dintre ele este cea că în decurs de câteva săptămâni UTA este furată de două ori la Cluj. Ne aducem aminte cu toții de tâlhăria din Gruia când în sezonul regulat CFR a învins UTA la capătul unui meci în care Lucian Rusandu a luat 5 decizii cruciale împotriva UTA-ei, dintre care doar 3 au fost corectate de VAR. A urmat al doilea episod din ciclul „pe la Cluj nu se trece“, cel petrecut aseară. După ce decenii la rând suporterii arădeni au făcut din atitudinea „anti-București“ un modus vivendi pe stadion (facem abstracție de prietenia ultrașilor arădeni cu cei din peluza CSA Steaua, e un aspect de natură diferită), iată că mai nou aceștia sunt puși în situația să se reorienteze, pentru că, din păcate pe măsură ce Clujul se dezvoltă economic și social, începe să preia și năravurile marii capitale, tratându-i pe cei mai mici ca pe niște provinciali care trebuie să se sacrifice pe altarul intereselor celor de la centru.

A doua coincidență este dată de faptul că la cele două meciuri amintite, în camera VAR s-a aflat unul dintre frații Kovacs. Și dacă la partida împotriva CFR-ului, Szabolcs ne-a făcut un „hatâr“ corectând, așa cum spuneam mai sus, trei dintre cele cinci erori foarte grave ale arbitrului din teren (faultul de roșu al lui Deac și penalty-ul UTA-ei la ultima fază fiind însă trecute cu vederea), la partida de aseară, Istvan a întors foaia, „corectând“ niște decizii luate inițial corect de către arbitrul de centru. Ah, să nu omitem un amănunt foarte important: domnul Kovacs Istvan apare în toate informațiile oficiale ca fiind un arbitru din Carei însă, din informațiile noastre, acesta locuiește în… Cluj!

Și în sfârșit, a treia coincidență este legată de domnul Horia Mladinovici. Un arbitru apreciat în general pentru interpretarea modernă a fotbalului care sugerează arbitrilor să lase jocul mai liber, dar care a început să dezvolte o problemă cu UTA. La partida din sezonul trecut dintre UTA și CFR, disputată pe Arena „Francisc Neuman“, domnul Mladinovici nu doar că a tolerat tragerile de timp repetate și grosiere ale fotbaliștilor lui Dan Petrescu, îndeosebi ale portarului Cristi Bălgrădean, dar apoi a dictat doar trei minute de prelungiri, declanșând o adevărată criză de nervi în stadion. În acest sezon, în partida din sezonul regular de la Ploiești, dintre Chindia și UTA, domnul Mladinovici a anulat UTA-ei un gol pentru fault în atac (din nou!) pentru ca apoi să treacă cu vederea un contact identic în careul Chindiei, când Milosevici a fost împins de un adversar. Aceeași fază, unitate de măsură diferită. Iar apoi a venit arbitrajul de aseară. Și, ca tacâmul coincidențelor să fie complet, Horia Mladinovici este tocmai arbitrul implicat în cazul în care Codru Grădinariu și Claudiu Drăgan sunt acuzați că ar fi încercat să determine un rezultat favorabil în partida din 2017 dintre Foresta Suceava și Sepsi OSK, rezultat care să o favorizeze pe UTA în lupta pentru promovare; un caz destul de încâlcit și care încă nu a ajuns la un verdict final încă din punct de vedere al justiției. Cam multe coincidențe care-l implică pe domnul Mladinovici, nu credeți?

Cum spuneam e greu să tragi o concluzie sau să emiți o teorie coerentă după acest lanț de coincidențe. A căzut UTA victimă a influenței lui Emil Boc în ambiția sa de a aduce Cupa României la Cluj sau poate în încercarea acestuia de a puncta cu barosul în vreo rivalitate de partid? Nu de alta dar această demonstrație de forță a echipei patronate în fapt de primăria orașului Cluj în fața celei patronate de PNL Arad, a avut ca răspuns o reacție extrem de slabă din partea părții „vătămate“. Domnul deputat Sergiu Bâlcea care și-a făcut de nenumărate ori campanie de imagine prin relația sa cu președintele FRF Răzvan Burleanu sau prin faptul că „a adus“ naționala U20 la Arad, a avut aseară o reacție similară cu a oricărui suporter obișnuit: a scris nervos pe Facebook! Impresionant nu? N-am urmărit dacă prietenul Burleanu i-a dat „like“, „love“ sau „ignore“.

O altă supoziție, la fel de plauzibilă poate fi și cea că UTA a căzut victimă interesului granzilor de a face din Universitatea Cluj câștigătoarea Cupei României. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, cum echipa clujeană nu are licența pentru cupele europene, locul 3 din campionat s-ar califica automat în Conference League în timp ce locul 4 ar juca barajul pentru această competiție cu echipa câștigătoare a barajului din play-out. În schimb, dacă Sepsi sau UTA ar fi reușit să câștige trofeul, respectivul baraj ar fi fost jucat de echipa de le locul 3 iar cea de pe locul 4 ar fi rămas fără nicio șansă de a juca în Europa.

Indiferent de scenariu, este evident deja, după experiența acestui sezon, că UTA este bătaia de joc a campionatului în ceea ce privește arbitrajele (asta alături de Sepsi conform unei analize întocmite de cei de la gsp.ro, cu diferența că secuii au totuși echipă, antrenor, organizare superioare, dovadă calificarea în play-off și în finala Cupei în ciuda acestor erori). Din păcate nu ne miră acest lucru. Într-un fotbal asociat tot mai mult unui bazin cu rechini, conducerea UTA-ei reprezintă un banal peștișor de acvariu: inofensiv și atât de mic încât este observat doar atunci când vreun rechin dă peste el din greșeală și deschide gura să-l înghită într-o secundă. Am mai spus-o și altă dată, încercați să vă imaginați următoarea scenă: domnii Meszar și Broșovszki intră într-un bar unde se află toți arbitrii din Superliga la o petrecere (sună a început de banc dar nu e). Ghiciți câți dintre cei prezenți îi recunosc după nume și funcție și câți se ridică să-i salute?

Conducerea UTA-ei ne-a obișnuit cu reacții ridicole de tipul „Baronul Neuman ar fi răspuns prin tăcere“ sau prin reacții palide și benigne. Am aflat astăzi de la domnul Meszar că după partida de aseară UTA „a făcut memoriu“, adică exact demersul despre care același domn Meszar declara recent că este inutil în modul în care „noi facem memoriu dar nu ne bagă nimeni în seamă nici măcar cu un răspuns“. Asta e tot ce poate conducerea UTA-ei, care, ne mai spune domnul Meszar că tratează „cu respect“ arbitrii, oficialii etc din fotbalul românesc. Înduioșător de-a dreptul. Totuși un protest original, cu impact, despre care să se vorbească și care să provoace reacții, interes și dezbatere putem vedea la clubul ăsta? Spre exemplu un minut de non combat în debutul meciului cu Hermannstadt, sau o întârziere a apariției pe teren? Sau poate să aflăm și noi că domnul Attila Broșovszki atunci când merge la Adunările Generale ale FRF face un gest de frondă și îi înfruntă pe cei care-și bat joc de clubul pe care-l manageriază. Chiar nu v-ați săturat domnilor de poziția ghiocel? Nu vă înfurie ceea ce se întâmplă nici măcar atât încât reacția să vină pentru a arăta că măcar clubul ăsta are ceea ce americanii numesc „balls“??? Fir-ar să fie, conduceți clubul UTA, nu vreo asociație sportivă de amatori dintr-un târg uitat de țară, dar ridicați-vă măcar odată la înălțimea numelui pe care-l reprezentați!

Din păcate astfel de episoade care se repetă din nou și din nou sunt exact cele care sfârșesc prin a obosi și a încărca de lehamite suporterii. Ajungi să te întrebi la un moment dat dacă oboseala deplasărilor, sacrificiile financiare, nervii mâncați în dauna sănătății, neplăcerilor provocate familiilor, toate au vreun rost în condițiile în care atelajul descentrat al fotbalului românesc continuă să hurducăie la vale spre dezastru și nimeni dintre cei care au puterea de a opri această prăbușire n-are curajul sau competența de a se opune. Până când nenorocita asta de căruță condusă de spilcuiți fără conținut precum Burleanu și în care dorm tot felul de profitori aciuiți în cluburi istorice va mai distruge sub roțile ei sufletul a mii și mii de suporteri?