UTA își joacă în această seară cu mult mai mult decât păstrarea locului de prima ligă. Aspectul sportiv, foarte important, este dublat de cel economic, unul care și în cazul unui succes rămâne oricum delicat dar în cazul unei retrogradări ar deveni de-a dreptul sumbru. Fiecare retrogradare a echipei a adus cu sine o criză financiară care a aruncat clubul nu o dată în colaps. Acum criza financiară e deja aici iar decuplarea de la milioanele de euro pe care le garantează prezența în Superliga ar putea însemna o lovitură fatală. Cu 3 milioane de euro datorii, cu încă pe atâția deficit la bugetul de anul viitor, fără lot și cu câțiva jucători rămași cu contracte mari chiar și pentru primul eșalon, echilibrarea în liga secundă ar fi o sarcină greu de lăsat în spatele unei conduceri care și-a arătat din plin limitele.
Așadar, pentru UTA meciul din această seară este unul de totul sau nimic: supraviețuim sau ne cufundăm în haos. Și, vrem nu vrem, suntem obligați să ne lăsăm soarta în mâinile unor jucători care în acest sezon ne-au oferit extrem de rar motive de bucurie, iar motive de mândrie și mai rar; jucători care, deși pe hârtie și pe statele de plată aveau potențialul de a ne ține măcar în zona de mediocritate călduță în care ne-am scăldat în precedenții doi ani, pe teren ne-au împins prin prestațiile lor până pe buza prăpastiei. Capricioși și iresponsabili individual, fără spirit de grup din punct de vedere colectiv, băieții noștri ne fac să ne întrebăm, în cel mai greu moment al sezonului, care este cu adevărat valoarea acestei echipe și cât de mult putem să ne bazăm pe determinarea lor astăzi?
Ținând cont de toată experiența acestui sezon, speranța în meciul de astăzi este cea a unui orb care nu are altă alternativă decât să se încreadă în buna credință și seriozitatea celui care-l trece strada. Dacă e să analizăm lucrurile lucid nu avem multe aspecte concrete de care să ne legăm încrederea dar sperăm că acele conjuncturi care ne-au condus uneori spre victorie, precum în meciurile cu Universitatea Cluj, FCU 1948 sau alte câteva, se vor repeta azi și cumva o vom scoate la capăt. Peste 10.000 de oameni au refuzat să abandoneze și încă speră că măcar acum, la ceea ce va fi pentru mulți dintre ei ultimul meci, jucătorii, vorba lui Mircea Rednic „vor reacționa“ și vor arăta că felul în care s-a comportat Aradul față de ei, contează.
În meciul din această seară nu mai contează cine e antrenor, cine intră pe teren, cine stă pe bancă sau în tribună. În meciul din această seară nu mai este vorba decât de un singur lucru: respect! Respect pentru meserie, respect pentru culori, respect pentru suporteri și public. Dacă toți cei care astăzi vor veni la stadion în mod oficial cu triunghiul pe piept vor activa în coordonatele celor trei forme de respect, UTA nu are cum să nu câștige, indiferent de ambiția adversarului sau de alte variabile care pot apărea în timpul meciului. Da, respectul nu îți pune la modul propriu o pâine pe masă, nu-ți hrănește familia dar la fel de adevărat este faptul că în momentele de evaluare a vieții banii nu te mai pot ajuta cu nimic; respectul lăsat în urmă însă prevalează. E mult, e puțin? Nu știm dar sperăm să fie o motivație.
(foto: uta-arad.ro)
Hai UTA !!!