Astăzi, 20 februarie, România comemorează memoria romilor care au trăit în sclavie și dezrobirea romilor din Țările Române.
Comunitatea arădeană a ținut să marcheze această zi printr-un eveniment deosebit găzduit de Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.
Primul document istoric care menționează romii ca proprietăți datează din octombrie 1385. Atunci, Dan I, domnitorul Țării Românești, dăruiește 40 de familii mănăstirii Tismana. În Moldova medievală, printr-un hrisov din 1428, Alexandru cel Bun dăruiește mănăstirii Bistrița 31 de familii de romi.
Romii dăruiți ca sclavi au sporit în timp averile mănăstirilor. Dacă în 1388, Mircea cel Bătrân a dăruit 300 de familii de romi mănăstirii Cozia, 400 de ani mai târziu aceeași mănăstire stăpânea 2.000 de familii.
De la donațiile prin care domnitorii considerau că își cumpără viața veșnică dăruind brațe de lucru neplătite pentru construcția și întreținerea mănăstirilor, istoria a continuat cu romi dăruiți boierilor și a curs apoi cu violență, vânzări și prețuri, schimburi între stăpâni.
După aproape o jumătate de mileniu de sclavie în stăpânirea mănăstirilor, a boierilor și a domnitorilor și după mai bine de 20 ani de încercări de eliberare începute în perioada pașoptistă, în 1856, oficial toți romii din Țările Române au devenit liberi.
Poporul român leapădă de pe sine neomenia și rușinea de a ținea robi și declară libertatea țiganilor particulari. Cei ce au suferit până acum rușinea păcatului de a avea robi sunt iertați de poporul român; iar patria, ca o mumă bună, din visteria sa, va despăgubi pe oricine va reclama că a avut pagubă din această faptă creștinească.
Proclamația de la Islaz, 9/21 iunie 1848
Dezrobirea a fost sărbătorită de intelectualii vremii care militaseră în ultimii ani pentru abolire prin presă, spectacole de teatru, povestiri și versuri.
Dar în fapt, măsurile reparatorii ale dezrobirii i-au vizat tot pe foștii stăpâni, nu pe romii proaspăt eliberați.
În Moldova s-au plătit opt galbeni pentru un „rom sedentar” și patru galbeni pentru un nomad; în Țara Românească zece galbeni de om, ceea ce în epocă echivala cu aproximativ trei-patru luni de lecții de pian cu un profesor de la Viena.
Cei 420 de proprietari care au eliberat 2.611 sclavi romi fără să pretindă despăgubiri din partea statului s-au bucurat de pomenire în biserică.
Drumul concret până la libertate și egalitate de șanse pentru romii din România a fost însă aspru, lipsit de fonduri și măsuri reparatorii și curmat apoi de Holocaust.
Acum 168 de ani nu au existat spații în care romii să vorbească despre dezrobire, dar astăzi poveștile lor pot fi ascultate.
Așadar, comunitatea arădeană a dorit să cinstească împlinirea a 168 de ani de la Dezrobirea Romilor printr-un eveniment la care au participat numeroase personalități, în cadrul căruia a avut loc proiecția filmului documentar
„Adevărurile loanei -10 ani de luptă împotriva sclaviei”.
Totodată cei prezenți au putut participa la o sesiune de dezbateri referitoare la evoluţia romilor din momentul dezrobirii până în prezent.
