Povestea lui Ioan Luchian Mihalea a fost rescrisă la Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol”. „În urmă cu 50 de ani, într-o lume a speranțelor deșarte, a cenzurii generalizate și a tăcerilor suspecte, un tânăr talentat s-a încumetat să creadă în cuvintele lui Georges Braque, «Arta este cel mai scurt drum de la un om la altul», și a strâns în jurul său o familie de studenți prieteni pentru a cânta și cuvânta liberi. Numele lui este Ioan Luchian Mihalea (Oanță, pentru cei dragi), iar familia de tineri frumoși s-a numit Song”. a spus Luminița Velciu, cu prilejul lansării carții-omagiu „SONG, un cântec amuțit”. Juristă, jurnalistă, dar și din calitatea de parte din trupa Song, Luminița Velciu a spus o emoționantă poveste a celor două decenii a fenomenului. „Ioan Luchian Mihalea nu a fost un sfânt, a fost un om cu bune, cu rele, pe care am avut privilegiul să-l întâlnim la începutul vieții noastre. El ne-a făcut să ne simțim liberi, să ne simțim importanți , să ne simțim învingători. Important este să spunem că a fost un om și atât.” Îmtâlnirea a fost pigmentată și cu un film–document despre Corul Song al Casei de cultură a studenților „Grigore Preoteasa” București. Volumul este de fapt și o mărturie a 120 de oameni care au făcut parte din Song. Cei mai mulți dintre aceștia sunt nume consacrate ale peisajului muzical românesc, din ultimele patru decenii. „Este o poveste care trebuie spusă și cunoscută de către oameni. Pentru că în viață mai avem nevoie și de lucruri frumoase”, a punctat Radu Ilina, unul dintre moderatorii evenimentului, dar și fost membru al corului, originar de lângă Arad. Așadar, a fost povestea. Spusă cu emoție, cu trăire, cu lumini, cu umbre, poate și cu câteva lacrimi. A fost despre viață.
