O comoară națională s-a născut în județul Arad… acum 177 de ani

Ioan Slavici, cel al cărui nume îl poartă teatrul din Arad, s-a născut pe 18 ianuarie 1848, în Șiria. Pe parcursul vieții sale și-a clădit o carieră ca prozator, dramaturg, jurnalist și pedagog, lăsând mai apoi o urmă în cultura și istoria românilor. 

De unde a pornit și cum a evoluat Ioan Slavici 

Ioan Slavici s-a născut pe 18 ianuarie 1848, în satul Șiria din județul Arad, fiind al doilea copil al lui Sava Slavici și al Elenei Borlea. Chiar dacă din cei patru frați ai scriitorului, a supraviețuit doar sora lui mai mare, Maria, el a crescut înconjurat de copii, părinții lui crescând, pe lângă cei doi, șase orfani cu care erau într-o relație de rudenie. 

Începe școala primară la Șiria, apoi o termină la Arad. Următoarele cinci clase le face la liceul maghiar din Arad, iar în această perioadă devine membru al ,,Societății de lectură a elevilor români”. În 1865 se mută la liceul german al călugărilor minoriți din Timișoara. Pentru a putea termina școala, este nevoit să se angajeze și devine dacălul celor două fetițe ale unui patron german de restaurant.  

După doi ani, din cauza problemelor financiare, se întoarce în Arad și se reînscrie la liceul maghiar din Arad, ca elev particular. Reușește să se întrețină dând ore particulare unui băiat rămas repetent.  

În aprilie 1869, în ciuda opunerii părinților lui, se înscrie la Facultatea de Drept de la Pesta. Însă și aici are probleme legate de finanțarea proprie, negăsind un mod de a se întreține. Din acest motiv perioada acestuia de studenție ține doar patru luni. După ce se întoarce acasă, la sfatul mamei lui, se angajează ca ,,scrietor” la notarul din Comlăuș, dar nu rămâne mult timp. 

În toamna anului 1869 începe stagiul militar ca voluntar în Viena, în acest timp își continuă studiile universitare în orașul respectiv. Acolo îl cunoaște pe Mihai Eminescu, care este student la filosofie și se împrietenesc atunci când lucrează amândoi la organizarea ,,Serbării de la Putna”. 

Începutul și parcursul carierei sale de jurnalist și scriitor  

În 1875 a început colaborarea cu gazeta ,,Telegraful român”, care ține până în anul 1877. În 1875 i se publică în revista ,,Convorbiri literarea” povestea ,,Stan Bolovan” și nuvela ,,Scormon”, iar în 1876 nuvelele ,,La crucea din sat” și ,,Crucile roșii”. În 1877 Slavici devine redactor la ziarul ,,Timpul” de la București, sub călăuzirea lui Titu Maiorescu. În acest ziar sunt publicate mai multe creații ale lui Ioan Slavici, în 1880 părăsește redacția. Nuvela ,,Moara cu noroc” apare în 1881, în volumul ,,Novele din popor”. 

În luna aprilie a anului 1884 pleacă la Sibiu, unde devine directorul ziarului ,,Tribuna”. Pe 14 aprilie apare primul număr al cotidianului, Slavici lucrând în redacție 12 ore și numindu-l ,,cea mai scumpă dintre creațiunile mele”. Aici apare nuvela ,,Pădureanca”, scrisă cu trei ani înaintea publicării. Ultimul editorial al scriitorului apare în 1890, după asta întorcându-se la București.  

La întoarcearea în București, publică broșura ,,Școlile noastre sătești”, apoi ajunge, ca printr-o înțelegere cu editura Socec, să publice volume cu nuvelele sale.  

Colaborând cu Caragiale și Coșbuc, în anul 1894, Ioan Slavici înființează revista ,,Vatra”, aici publică romanul ,,Mara”.   

La începutul anilor 1900, publică cele două romane din ciclul ,,Din bătrâni”. La Arad apare, în Tribuna poporului, romanul ,,Corbeiul”. 

În ultimii lui ani de viață continuă să scrie și reușește să publice nuvele, romane și memorii. Activitatea sa literară se sfârșește când în 1925 se mută la fiica sa care trăia în Panciu. În cele din urmă, pe 25 august se stinge din viață, lăsând în urma lui scrieri neprețuite, aducând, pentru generațiile viitoare, o schimbare în cultura românească.