Cum au ajuns în situația în care se află? Această întrebare, uneori retorică, este începutul teoriei care îi judecă pe cei fără apărare. Cei care pornesc discuția asta fără sens, din moment ce nu au nici intenția, nici posibilitatea de a ajuta cu ceva, au tendință să-și răspundă singuri. Concluzia acestora este că, cei care au ajuns pe stradă, au consumat droguri sau băuturi alcoolice până au pierdut tot, însă acești indivizi reprezintă doar excepțiile.
Adevărul însă, variază de la caz la caz, unii născându-se pe stradă și trăindu-și copilăria pe drumuri, alții crescând în orfelinate, de unde, peste ani, ajung să plece, din diverse motive, cu mâinile goale. Aceste victime ale sorții întruchipează majoritatea celor care sunt nevoiți să supraviețuiască în condiții teribile.
Victimele veritabile dau dovadă de tărie atunci când au lipsuri care îi pun în pericol de moarte, aceștia lucreză cu o hărnicie de furnică și nu se lasă pradă problemelor, judecăților și inferiorității impuse de societate. Am vorbit cu doi supraviețuitori, care au scăpat din ghearele morții prin truda și greutățile îndurate, iar aceștia și-au pus viața pe tavă, spacial pentru ca experiențele lor să poată fi scrise.
Ionică
Când era doar un băiețel, a fost pus să cerșească în străinătate, iar banii proveniți din mila oamenilor nu ajungeau la el, acesta fiind tratat foarte rău. Imediat ce a ajuns la o vârstă matură, a reușit să fugă de cei care îl asupreau. A revenit în țara natală, însă fără să aibă nimic. Până să găsească un loc unde să se retragă și ceva ce să mănânce din propriul câștig, a fost nevoit să revină la cerșit.
După un timp a găsit o hală în care să facă curat, iar în schimbul serviciilor lui, a putut rămâne să doarmă acolo. Deoarece nu primea bani, doar un acoperiț deasupra capului, mâncarea și-a găsit-o frecventând diferite biserici ortodoxe.
După ce aceste treburi au devenit o rutină, a început să lucreze cu ora pe lângă făcutul curățeniei în hală și a reușit la final să economisească ceva bani. Cu timpul și-a găsit niște prieteni care au o poveste asemănător de tristă, iar împreună au reușit să închirieze o garsonieră.
Mihaela
Dintotdeauna a fost orfană, iar de-a lungul timpului a născut nouă copii, din care opt sunt și ei orfani. Mama neavând cele necesare pentru a păstra mai mulți, numai primul copil a rămas în grija ei. Acești copii au venit pe lume în urma violurilor suferite de Mihaela, care timp de mulți ani nu a avut unde să se ducă. Singura ei casă erau străzile orașului.
Cu mult chin a reușit să-i ofere fiicei ei un trai minim. Acum ea este bunică, fata cea mare și soțul ei au reușit să închirieze o mică locuință, unde crește un copil, în al cărui viitor se vede mai multă speranță, față de generațiile anterioare.
