18 aprilie 1945 data de la care a început povestea. O poveste despre Arad, despre un nobil baron și moștenirea pe care a lăsat-o. Francisc Neuman, proprietar al fabricilor ITA și celei de Spirt și Drojdie, susținea activitatea clubului AMEFA, dar, fiindcă nu a putut să-l preia, și-a creat propria grupare. „Îmi amin­tesc foarte bine acea zi. Se întâmpla acum 74 de ani, așa, pe la ora 11. Baronul Neuman avea 35 de ani, eu doar 15, începusem să joc tenis de masă la AMEFA, dar am fost chemat să particip la întâlnirea oamenilor mari, cu putere de decizie. Totul s-a desfășurat într-o sală a fostei Policlinici de lângă vechiul stadion, în jurul unei mese de ping-pong. Acolo s-a discutat de nume, de culori, dar mai ales despre stadion. Și, fiindcă baronul era un mare fan al lui Arsenal Londra, s-a făcut după modelul Highbury în numai 10 luni de zile”, a rememorat Dionisie Piroș, momentul de la care a început totul.
Profesorul ajuns la venerabila vârstă de 89 de ani nu putea rata evenimentul găzduit, ieri, de Muzeul Județean Arad la a 74-a aniversare a „Bătrânei Doamne” a fotbalului românesc. La invitația directorului insituției de cultură, Constantin Ioan Inel, marea familie utistă a rememorat vremurile de glorie alături de eroii lor: Flavius Domide, Gabi Biro, Christos Metskas, Gheorghe Vaczi, Ioan Igna, comentați de vocea inconfundabilă a lui Nicolae Secoșan.
Dar, toate reflectoarele au stat pe Mircea Axente, care la 74 de ani de viață, la cea de-a 74 aniversare a clubului cu care a realizat a Opta Minune a Lumii prin eliminarea lui Feyenoord din Cupa Campionilor Europeni în toamna anului 1970, are o carte despre viața și cariera sa. „Mircea e printre puținii oameni din fotbalul românesc, fost campion al României, care apoi a îmbrățișat și cariera de arbitru, dar și pe cea de observator. A fost în fenomen la cel mai înalt nivel zeci de ani, 17 pe teren ca jucător și apoi ca și arbitru și observator. În fotbal, cărătorii de pian sunt cei mai importanți, iar eu pe Mircea Axente l-am considerat unul dintre aceștia la cât de mult alerga în față și în spate și se sacrifica pentru echipă”, a subliniat Ioan Igna, fost fotbalist la UTA, dar și fost mare arbitru internațional.
În schimb, Gyuri Vaczi îl numește pe Axente: „Baxter (n.a. fost internațional irlandez) – Omul orchestră. El dribla, el centra, el dădea cu capul. Axente a înscris și multe goluri, să nu uităm asta. Din păcate, eu și cei din generația mea nu ne-am putut ridica la nivelul celor care au eliminat Feyenoord și au câștigat ultimele campionate. Știiți de ce? Pentru că, pur și simplu, nu aveam valoarea lor. Dar, mai multe despre Mircea Axente găsiți în cartea ce se lansează alții, în timp ce noi, de la Old Boys UTA ne gândim cum să marcăm în 2020 cei 75 de ani de existență a UTA-ei și 50 de ani de la meciul cu Feyenoord. Dar, pentru asta, am avea nevoie ca noul stadion să fie gata”.
Remarca despre finalizarea noii arene „Francisc Neuman” a fost făcută de mai toți cei care au luat cuvântul ieri, în așa fel încât Sergiu Bîlcea și Răzvan Cadar, cei doi vicepreședinți ai Consiliului Județean Arad prezenți și ei la sărbătoarea UTA-ei să urgenteze puțin lucrurile în numele autorităților locale
În numele actualei conduceri a clubului UTA, Codru Grădinariu i-a înmânat tricoul cu numărul 8 lui Mircea Axente. Fosta extremă a fost vizibil emoționată când a luat cuvântul pentru a mulțumi unei săli neîncăpătoare, foștilor colegi și autorilor volumului „Mircea Axente, de pe maidanele Aradului în casa campioanei lumii”, Radu Romanescu și Ionel Costin. Autorul pasei de gol pentru Dumitrescu, la Rotterdam, a captat audiența printr-un rezumat al carierei sale, dar alte detalii veți găsi și în cartea pe care o veți putea procura de la sediul clubului UTA, de pe Calea Victoriei, nr. 20.
Născut pe 9 decembrie 1944, Mircea
Axente a îmbrăcat tricoul „alb-roşu” în 300 de partide și a înscris 50 de goluri pentru UTA. Volumul ce a văzut ieri lumina tiparului a fost prezentat în câteva cuvine de fostul gazetar, Florin Coita. După „Cuvânt înainte”, în paginile cărții, Mircea Axente vorbește în detaliu despre cariera, rememorează anii de glorie 1960-1970, iar partea a treia e rezervată „camarazilor de arme” care povestesc și bătăliile de pe „dreptunghiul verde”. În fine, găsiți și poze vechi ce-l înfățișează pe Axente, colegii săi de generația și nu numai.
De menționat ar mai fi că personalitățile prezente, ieri, la Muzeu, au primit câte o diplomă și un pachet simbolic din partea directorului Inel la 125 de ani de existență a instituției pe care o conduce. Pe tot parcursul evenimentului, la care au luat parte și antrenorii utiști Cristian Păcurar, Adi Ungur și Sandu Țamboi, dar și grupa de juniori mari ai echipei fanion, au rulat imagini filmate cu partidele „roș-albilor” de la Rotterdam, Setubal și din campionat, împotriva Rapidului.

Recomandările redacției