Potrivit COSR, Sonia Iovan început să practice gimnastica artistică la Cluj, după care a activat la Clubul Știința, din București, sub îndrumarea profesorilor Nicolae Băiasu și Iosif Hindi.
A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. În 1956, la JO de la Melbourne, alături de Elena Leuștean, Georgeta Hurmuzache, Emilia Vătășoiu, Elena Mărgărit și Ileana Săcălici, a făcut parte din formația care a urcat pe cea de-a treia treaptă a podiumului și a cucerit prima medalie olimpică pe echipe din istoria gimnasticii românești.
Performanta a reeditat-o în 1960, la JO de Roma, alături de Atanasia Ionescu, Elena Leuștean, Elena Niculescu, Uta Poreceanu Schlandt și Emilia Vătăsoiu. În 1964, la JO de la Tokyo, s-a clasat pe locul 6 cu echipa și pe 14 la individual compus. La ediția din 1958 a CM, la Moscova, a făcut parte din echipa care a cucerit bronzul, prima medalie mondială obtinută pe echipe din istoria gimnasticii românești.
A participat la trei ediții ale Campionatelor Europene, desfășurate la început sub denumirea de Cupa Europei. În 1957, la București, a cucerit argintul la bârnă și două medalii de bronz, la individual compus și sărituri. În 1959, la Cracovia, a obtinut medaliile de argint la sol și de bronz la individual compus, iar în 1961, la Leipzig, s-a clasat pe locul 8 la individual compus.
În perioada 1966 – 1967, a fost antrenor federal, iar după absolvirea Institutului de Cultură Fizică (ICF) a parcurs toate treptele didactice, ajungând profesor universitar, șefa catedrei de educatțe fizică și sport de la Academia de Științe Economice.
În 1997, a fost solicitată să lucreze la Institutul de Educație Fizică din Liban.
