Aplauze în CLM ca-n PCR

0
551
  • Între aplaudacii comunişti şi cei capitalişti nu-i nici o diferenţă
  • Gheorghe Falcă a biruit triumfal, în aplauze frenetice. 
  • Piețele Catedralei și Avram Iancu vor fi parcări.
  • Opoziția de partid a existat, dar n-a fost deloc.

În ziarul de joi, 20 septembrie (deci cu patru zile în urmă), a apărut un articol în care anunțam ședința Consiliului Local Municipal din ziua următoare, vineri, 21 septembrie (deci acum trei zile), articol pe care-l semna subsemnatul și care purta (și încă mai poartă), titlul Se prevede cod gălbui de furtună în ședința de mâine a CLM. În amintitul articol prognozam că este posibil ca anumite puncte de pe ordinea de zi să genereze frumoase dispute care să evidențieze cât mai pregnant și cine iubește Aradul și-i iubește pe arădeni până la sufocare, și cine nu iubește Aradul și arădenii până la sleirea de puteri.
Laude grele
Conform promisiunii din finalul acelui articol, am fost prezent în sala de ședință chiar de la început, ba chiar ceva mai devreme, ca să-mi respect cuvântul dat onoratului cititor și onoratului necititor de ziar Glasul Aradului. Mai înainte de a nara cele petrecute vineri în acea ședință, trebuie să spun răspicat și cu voce tare laude crâncene (mai degrabă mătrețe decât mărețe), organizatorului sau organizatorilor de ședință pentru ideea genială de-a amplasa pentru presă o singură masă tip birou, masă la care au luat loc două doamne din presa arădeană, astfel încât noi, ceilalți tăuni sâcâitori, ne-am cătat locuri prielnice pentru luat notițe care pe unde-a apucat, că doar nu era să ridicăm de la masă două femei ca să ședem noi. Cum spun, fiecare și-a luat notițe cum a putut și pe unde-a apucat: mai sprijinind caietul pe-un perete, mai ținându-l proptit pe brațul stâng ca să scrii cu dreapta… Eu am practicat două metode: pe ciuci (se face o genoflexiune-n jos până-ți așezi șezutul pe călcâie, pui caietul pe genunchi și scrii cât te țin balamalele, după care faci o genoflexiune-n sus până la verticala perfectă și mai scrii cu caietu-n brațe, apoi reiei de la capăt și tot repeți genoflexiunile pînă se termină ședința, moment în care ești și foarte bine antrenat, și secătuit de energii), și metoda deloc – adică pui pixu-n buzunar și caietul sub braț și nu mai iei nici o notiță. De-asta scriu eu acum această odă elogioasă pentru primărie: pentru că merită!
Suspiciuni de duzină
Ceva mi s-a părut suspect chiar de la intrarea-n sală: locurile pentru publicul asistent erau ocupate toate. Cum urma să se aprobe sau să se respingă proiectele de transformare-n parcări a piețelor Catedralei și Avram Iancu, mi-am spus în gând c-or fi venit piețarii să-și apere tarabele și negoțul – însă nu arătau deloc a piețari negustori, ci mai degrabă a cumpărători simandicoși. Mi-a mai trecut prin gând că s-a umflat spiritul civic în arădeni și-a dat afară peste maluri sau că vor să vadă conferința Aradul la anul 1000, care urma după ședința CLM, și-au năvălit din vreme ca să aibă locuri… N-a fost să fie ce gândeam eu, însă nici suspiciunea nu-mi dădea pace…
Hai tramvai, tramvai…
Revenind, a fost precum prognozasem joi, deși nu s-a lăsat cu discuții de nici un fel la primul punct – cumpărarea de tramvaie noi, toți consilierii votând pentru tramvaie, de parcă fiecare dintre ei ar circula numai cu Imperio, de la primar până la portarul primăriei. Așadar un prim punct în care se poate rosti apăsat și tare: bravo consilieri, bravo primărie, să ne trăiți vecinic!
Curat ca Lacrima Christi
Celelalte puncte, până la punctul 8 (inclusiv), s-au votat cu unanimitate, într-o concordie dătătoare de fiori îmbucurători. Totuși, s-a ajuns la punctele 9 și 10, cele cu bucluc: parcările (două), și piețele (amândouă). S-a început cu începutul, deci cu Piața Catedralei, și s-a încheiat cu sfârșitul, deci cu Piața Avram Iancu. Viceprimarul Bognar Levente și-a ridicat glasul și a mărturisit că el nu are nici un fel de interes în parcarea din Piața Catedralei, nici familia lui n-are așa ceva pe-acolo, deci cei care au făcut astfel de afirmații sunt răuvoitori care nu merită a fi băgați în seamă.
Expunere de motive
Primarul Gheorghe Falcă și-a făcut datoria și a vorbit convingător despre necesitatea celor două parcări, despre aderența populației la cele două proiecte, despre marile binefaceri care vor curge din cele două aglomerări de mașini taman în buricu’ târgului, despre posibilitatea ca ambele parcări să se facă cu banii primăriei, iar asta ar fi doar vina celor care se vor opune concesionării, iar piețarii vor fi mutați pe strada Ioan Russu Șirianu, foarte aproape de Piața Catedralei, într-un loc în care încă nu s-a făcut nimic spre-a deveni loc de muncă pentru târgoveți.
Ori a-nviat PCR, ori n-amurit
Singurii consilieri care-au luat taurul de coarne au fost independentul Marin Lupaș, care a formulat câteva întrebări pertinente la care să răspundă Gheorghe Falcă, și Ionel Ciupe (ALDE). De răspuns lui Lupaș i-au răspuns președintele de ședință Ionel Bulbuc; el, ca președinte, are obligația de a da cuvântul celor care cer dreptul la cuvânt. Marin Lupaș a cerut dreptul la cuvânt – și i s-a dat, Gheorghe Falcă nu l-a cerut niciodată – dar a vorbit când a vrut și cât a vrut, motiv pentru care un consilier opozant a cerut respectarea regulamentului consiliului: trei minute pentru fiecare vorbitor. Drept este că fiecare a vorbit mai mult de trei minute, timp suficient pentru Falcă să-l facă mincinos pe Lupaș și Lupaș să-l facă mincinos pe Falcă. Totuși, nici Lupaș, nici Ciupe,
n-au avut elocvența strălucitoare care să le asigure vreun milimetru de succes. Deosebit de aceștia, Gheorghe Falcă a vorbit atât de înălțător și de entuziasmant încât la încheierea vorbirii sale despre parcarea din Piața Avram Iancu au izbucnit aplauze furtunoase de pe scaunele destinate publicului asistent (și doar mi se păruse ceva suspect încă de la intrarea-n sală, dar nu-mi puteam explica limpede ce anume). Am avut o ușoară pornire de-a-i ruga pe aplaudaci să-și prezinte carnetele de partid, însă m-am reprimat imediat, întrucât atmosfera electrizantă de congres PCR m-a cuprins dintr-o dată și m-am simțit străbătut de amintiri duioase despre vremi trecute (dar încă neapuse, precum se vede). Mai lipseau doar ovațiile de demult, strigătele din toți bojocii de să trăiască și stațiile de amplificare de pe vremuri (frumoase vremi ale amplificării, că amplificarea de azi a Sălii Ferdinand e de speriat, nu alta, motiv pentru care n-am habar cu câte voturi au trecut ori s-au respins proiectele, că nu se auzea nimic – și nu-s surd, Doamne feri!
Vivat!
Așadar s-a hotărât într-o ședință a CLM amintind de congresele și de plenarele PCR că Aradul va avea în chiar centrul său două parcări și, zice-se, două piețe pietonale deasupra parcărilor. Așa fiind, cum să nu-ți vină să aplauzi la rându-ți până-ți ostenesc palmele și să strigi până-ți dai duhu’ vivat consilieri, vivat primar, vivat politicieni?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.