Astăzi, 21 decembrie, se împlinesc 35 de ani de la Revoluția din 1989, care a rezultat încetarea regimului comunist din România. În această zi de iarnă, în urmă cu 35 de ani, la Întreprinderea de Orologerie Industrială din Arad a avut loc o întrerupere de curent, iar muncitorii s-au oprit din lucru și au ieșit în grup pe stradă pentru a protesta împotriva regimului impus de dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Faptele și urmările revoluției
În 21 decembrie, deja de dimineață, muncitorii de la Întreprinderea de Orologerie Industrială din Arad, cu Dănilă Onofrei în frunte, au ieșit în stradă pentru a arăta că nu sunt de partea comunismului condus de Ceaușescu. Au ținut cu ei și muncitorii din Întreprinderea textilă UTA, Fabrica de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului.
Pentru a opri muncitorii, armata a format un baraj cu focuri de armă îndreptate spre cer. Protestatarii, în ciuda prezenței armatei și a focurilor de armă, nu s-au retras și au început să se exprime armonios. Primăria a fost înconjurată de armată și oamenii au început să se adune tot mai mult pentru a protesta și a continua ce a început la Timișoara pe 16 decembrie.
Ziua următoare, niște revoluționari reușesc să ajungă în interiorul Palatului Administrativ. Din balconul Primăriei a fost ridicat un tricolor găurit în locul în care era stema Republicii Socialiste Române, asta însemnând o victorie pentru arădeni și pentru restul românilor.
Revoluția a luat sfârșit pe 24 decembrie, când i-au împușcat pe Nicolae și Elena Ceaușescu. Rezultatul cel mai trist al haosului produs în oraș este că în Arad au murit 20 de oameni, însă arădeni au mai murit și în alte orașe în timpul revoluției. Acești oameni rămân în istorie drept eroii care au adus libertatea în țară. Persoanele care au murit în oraș în timpul revoluției sunt: Bătrâna Ștefan, Bugy Robert-Paul, Bute Ioan, Clepe Gheorghe, Cojocaru Ladislau, Cosma Marius, Crișan Aurel-Sofonea, Crișan Vasile, Duma Pavel, Dumitrașcu Costel-Augustin, Hartman Marius-Alfred, Lucaciu Octavian-lon, Lucas Zoltan-Ștefan, Mada Mihai-Florin, Pușcau Adrian-Victor, Renoiu Gelu-lustinian, Safaleru Andrei, Tóth Sándor, Almen Warner, Don Radu.
Viața de atunci și viața de acum
Am întrebat oameni care au trăit în comunism și i-am rugat să povestească despre evoluțiile văzute în acești 35 de ani.
,,Evoluția pentru mine a însemnat ușurința cu care am devenit mamă și cu care mi-am crescut cei doi copii. M-am bucurat de concediul de maternitate, acum mamele pot sta doi sau chiar trei ani cu copiii, o mare diferență față de ceea ce a povestit mama mea. Ea a primit doar patru luni, pe care le-a lăsat după naștere, pentru a mă putea alăpta liniștită. În ziua în care m-a născut, a ajuns la spital direct de la serviciu.” – Timea Benke, 45 de ani.
,,Pentru mine evoluția înseamnă libertatea pe care acum o trăiesc. De 35 de ani am libertatea să mă duc la biserică, în comunism nu aveam. Îmi amintesc că în seara de Crăciun a trebuit să merg la muzeul de istorie, împreună cu restul colegilor din clasă, pentru a nu putea merge la biserică.” – Ramona Sabo, 48 de ani.
