Poveștile fantastice ale orașului merită știute nu doar din punct de vedere cultural, ci mai degrabă pentru a ajunge la o cunoaștere profundă și intensă a imaginației străbunilor, celor despre care nu se mai aud nici istorisirile comune care duc spre o potențială viață grea și plictisitoare. Aceștia probabil inventau legende pentru ca să se desprindă de povara muncii fizice.
Legendele care implică Aradul
1. Legenda cetăților Șoimoș, Dezna și Șiria
Legenda celor trei cetăți spune povestea a trei surori care au atras mânia lui Dumnezeu, prin necredincioșie și lepădare de Creator. Această spunere din bătrâni are o puternică influență religioasă, respectiv vremurilor în care a fost născocită, apoi imediat răspândită.
Legenda spune că fiecare dintre fete a vrut să construiască o cetate cât mai repede. Primele două au declarat că dacă Dumnezeu le ajută, cetățile lor vor fi gata a doua zi, însă cea de-a treia a afirmat că cetatea ei va fi ridicată până în ziua următoare și fără ajutorul lui Dumnezeu.
Potrivit poveștii, după ce s-a finalizat construirea cetății ce aparținea surorii lipsite de credință față de Dumnezeu, toate cele trei cetăți s-au dărâmat. Fetele a căror planuri au fost năruite, s-au transformat în șerpi, fiecare având o coroană pe cap și o cheie de aur în gură.
Un mit spune că acești șerpi se reîntorc anual în așteptarea ca cineva să le ia coroanele și cheile de aur pentru a le elibera de sub blestem, ca apoi să se transforme înapoi în fecioare și cetățile să-și recapete înfățișarea de odinioară.
2. Legenda ,,Casei cu lacăt”
Legenda ,,Casei cu lacăt” este strâns legată de revoluția din anii 1848-1849, despre care se zice că ar fi fost un punct important pentru sodații care luptau în acea vreme. Vorbele transmise din generație în generație susțin că în subsolul clădirii erau tunele care duceau în interiorul Cetății Aradului, aceste zicale nu au fost demonstrate niciodată că ar fi fost adevărate.
,,Butucul de fier” din interioarul clădirii a fost protejată foarte bine, iar pornind de la acest aspect, locului i s-a dat numele de ,,Casa cu lacăt”. Un mit spune că la inaugurarea ,,Casei cu lacăt”, proprietarul a provocat lumea să deschidă lacătul și să elibereze ,,Butucul de fier”, iar cine va reuși, o să primească drept recompensă întreaga clădire.
3. Legenda Mureșului și a Oltului
Mureșul este o parte foarte importantă a Aradului, ajutând orașul să se diferențieze de restul prin asocierea sa cu cel mai frumos râu din vestul României.
Legenda spune că într-o vară, un împărat s-a dus la război, însă nu a mai venit înapoi. Soția acestuia a trimis cete pentru a-l găsi pe împărat, dar chiar dacă au străbătut toate lumea, nu l-au găsit.
Până la urmă, cei doi fii, Mureș și Olt, au hotărât să plece ca să-și găsească tatăl. Împărăteasa i-a lăsat greu pe feciorii ei să plece, temându-se că vor dispărea ca tatăl lor, totuși i-a binecuvântat și i-a sfătuit să rămână nedespărțiți.
Imediat ce au pornit, au început să se certe, cei doi având o fire total diferită. Au pornit spre cărări diferite, Mureș spre miazănoapte, iar Olt spre miazăzi. După un timp, lui Mureș a început să-i fie dor de fratele lui. Acesta a pornit să-l caute pe Olt, dar nu l-a mai găsit și s-a pierdut și el la rândul lui.
Când împărăteasa a văzut că flăcăi ei s-au despărțit imediat ce au pornit, a vrut să-i readucă înapoi, dar n-a știut pe unde să se ducă, cei doi mergând pe căi diferite. Mama celor doi a început să plângă, iar în acea clipă, băieții s-au transformat în râuri și așa au rămas.
Oltului iute din fire, care năvălește prin țări muntease, i se cântă:
Oltule, râu blestemat,
Te-ai făcut adânc și lat;
Că vii mare, spumegat
Și cu sânge-amestecat.
Iar Mureșului, care curge liniștit și încrezător, i se cântă:
Mureș, Mureș, apă lină,
Trece-mă-n țară străină,
Și-mi fă parte de hodină.
