Aripi frânte…

Un concept simplu spune că dacă ajungi într-o demnitate şi faci o investiţie publică trebuie să te întrebi ceva. Şi anume: dacă ar fi s-o faci din banii tăi pentru tine şi familia ta ai face-o? De aceea, nu este întâmplător când nişte primari din Germania au fost întrebaţi dacă s-au îmbogăţit în urma mandatului? Ei au privit nedumeriţi dacă întrebarea este serioasă sau nu. Este o onoare şi aş fi făcut munca de primar şi pe gratis. Şi erau vorbe sincere, nu soioase, umplute cu mierea aparentă a prefecătoriei. În esenţă este vorba de a avea grijă de banii comunităţii, ca şi cum ar fi vorba de propriul buzunar. Asta lăsând la o parte tot felul de studii de fezabiliate şi de oportunitate, plătite şi ele cu bani grei. Şi care, nu de puţine ori, spun că da, ce bine ar fi să se facă un proiect sau altul. Dar realitatea ulterioară palpabilă, arată exact invers. Dacă ai puţină raţiune, bunul simţ îţi spune da sau nu. Trebuie însă să-l ai. Sau , dacă vreţi, trebuie să ai simţul realităţii şi al ridicolului. O asemenea situaţie este acum la Aeroportul Arad. Ridicolă. Faptele stau cam aşa: de ani şi ani de zile aici zboară doar ciorile, nişte avioane uşoare şi mai aterizeză forţat din an în paşti câte o cursă de linie. Iar cel mai populat este atunci când se fac raliuri şi drifturi pe pistă. Cai putere, muşchi şi o lume destul de …stridentă.  Dar fără aripi. Iar lumea, ba chiar şi unii oficiali se frecau pe mâini de parcă era cine ştie ce succes. Era de fapt un semn al eşecului. Dar cum unii nu au simţul ridicolului, un astfel de eveniment (lăudabil de altfel) nu avea ce căuta, ca loc de desfăşurare, pe un aeroport. Pe unul normal, plin cu avioane, desigur. Nu pe unul ca al nostru, pe care mai zboară doar ciorile. În acest timp unii sunt plătiţi cu salarii foarte mari, ca să alunge… muştele. Dacă tot nu se mişcă nimic, de ce nu se închide pur şi simplu Aeroportul? S-ar mai reduce pierderile, care se generează zi de zi, clipă de clipă. De circa două luni s-au investit, printr-un credit garantat de către Consiliul Judeţean Arad, peste două milioane de euro într-un terminal de pasageri. O investiţie inutilă, ţinând cont că nici acum nu zboară nimic. Bazată pe promisiuni mereu şi mereu amânate. Din vară , iar acum pe septembrie, după ce va trece sezonul estival. Bunul simţ îţi spunea că nu era nevoie de nici o investiţie, în condiţiile în care ultimii pasageri au fost acum câţiva ani. A, dacă într-adevăr activitatea se relua şi călătorii stăteau claie peste grămadă atunci da, se impunea extinderea. Dar aşa, să arunci două milioane de euro, fără să ai nimic la mână, doar pe nişte promisiuni, naşte câteva semne de întrebare. Pentru că în spate stă doar o companie cu un nume foarte modest. Asta ca să fim eleganţi în exprimare. Dar până la urmă nu compania este de vină, ci cei care au angajat creditul şi s-au lansat într-un proiect, pe care orice om de bun simţ nu l-ar fi semnat. În ce privește viitorul, cel puțin acela apropiat, șansele de a prinde aripi sunt aproape egale cu cele ale unui infirm de a-i creşte picioare noi. De aceea, acum nu avem decât nişte speranţe năruite şi aripi frânte.