De orice pot fi acuzați jucătorii UTA-ei după remiza de pe teren propriu cu FC Voluntari, mai puțin de un singur lucru nu: că n-au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a ține toate cele trei puncte la Arad; și nu doar din punct de vedere al kilometrilor parcurși, al efortului fizic sau al angajamentului în dueluri. Spre deosebire de multe dintre meciurile precedente, astăzi am văzut la jucători curajul de a-și asuma decizii riscante, încercări de a produce dezechilibru în apărarea adversă, preocupare permanentă de a duce mingea spre poarta adversă, ori de a intra în combinații cu colegii. Din păcate, ceea ce pot acești jucători în acest moment, individual și colectiv, n-a fost suficient pentru a învinge o echipă nici pe departe strălucitoare, dar bine așezată în teren, disciplinată, cu o defensivă foarte bună și cu un joc coerent pe momentul de posesie. Uzura fizică, trădată și de numeroasele accidentări musculare din ultimele săptămâni, lipsa traseelor, criza de formă a multor jucători, sau poate de valoare în cazul câtorva, au fost aspecte care au tras în jos încercările depuse în cele 95 de minute de joc.
Dacă este însă un moment supărător, acela este felul în care UTA a primit gol în startul meciului, pe o mare eroare a lui Balauru, care mai adaugă o gafă la serie exasperantă de greșeli făcute de portarii echipei noastre, în această primă parte a sezonului. Când ești într-o situație atât de delicată precum a UTA-ei în acest moment, să iei gol în startul meciului astfel, să ajungi în situația de a fi nevoit să marchezi de două ori pentru a câștiga (în condițiile în care la noi parcă fiecare reușită este smulsă cu forcepsul), este o situație greu de gestionat, drept dovadă că echipa noastră nici n-a reușit să facă acest lucru doar pe jumătate. Sigur, să imputăm cele două puncte pierdute doar portarului, pe ideea că fără acel gol UTA ar fi câștigat cu 1-0, este exagerat, dar e clar că Dan Țapoș va avea mult de lucru în perioda următoare, deoarece poarta, care până acum fusese un punct forte al Bătrânei Doamne, a devenit o vulnerabilitate.
Remarcabil este însă că echipa avut o reacție viguroasă. Am văzut în prima repriză și cu precădere în primele 30 de minute, un joc ofensiv bun al UTA-ei. Mai direct, mai rapid, cu destule combinații sau încercări de combinații între mai mulți jucători. La cea mai reușită dintre ele am și reușit să egalăm, după o fază în care Aly Abeid și Pop au construit frumos o fază de atac în banda dreaptă, iar Claudiu Keserü a făcut ceea ce toată lumea așteaptă de la el: s-a demarcat și a finalizat cu siguranța și calitatea unui jucător ce are zeci de meciuri în Liga Campionilor și în tricoul echipei naționale. Ce-i drept, tot în prima parte, avântul ofensiv al UTA-ei putea să se și întoarcă împotriva ei la câteva contre tăioase ale oaspeților, care au exploatat slăbiciunile trupei lui Balint în flancurile defensivei.
Din păcate în repriza secundă s-a văzut o considerabilă pierdere de turație în jocul echipei, pe fond de uzură. A scăzut viteza de joc, s-au înmulțit greșelile individuale și deciziile eronate iar odată ce sclipirile ocazionale ale lui Ubbink din prima parte s-au stins cu totul, a dispărut și clarviziunea din construcția jocului. A obosit și Keserü, care în continuare pare că-și asumă un efort mult prea mare pentru posibilitățile lui fizice și care în cele din urmă îi ia și din prospețimea de care ar avea nevoie în careu. Nimic de zis, Postolachi s-a bătut în fiecare duel, Otele a continuat să fie o amenințare constantă pentru fundașii adverși dar pe măsură ce minutele treceau, aceste încercări de a crea pericol deveneau din ce în ce mai haotice și mai ușor de gestionat de experimentata apărare a Voluntariului, condusă de un Armaș impecabil și care astăzi a avut și un portar, Popa, într-o zi foarte bună.
Concluzia dură dar lucidă e că la momentul actual, UTA are prea mulți jucători ce evoluează sub potențialul lor, și aici vorbim de jucători importanți, la care se mai adaugă și absențele, dintre care cele ale lui Vukcevic și Cascini trag evident echipa în jos, iar jocul colectiv, care ar putea suplini aceste minusuri individuale, este mult sub cel pe care ar trebui să-l aibă o echipă după 18 etape de campionat.
Acest lucru l-a recunoscut la final și Laszlo Balint, care a părut supărat pe rezultat dar cumva a dat de înțeles că nici el nu se aștepta la mult mai mult în acest moment de la echipa pe care a preluat-o în urmă cu mai puțin de două săptămâni, dar a sperat că acest nivel îi poate permite totuși să obțină cele trei puncte: „E clar că rezultatul nu ne mulțumește deloc, aveam nevoie de toate cele trei puncte și nici nu concepeam alt rezultat în afara victoriei. Este foarte greu să începi însă un meci practic de la 0-1. Se poate întâmpla dar e evident că strategic, mental, ne-a dezechilibrat destul de tare. Îmbucurător este că am reacționat ca grup, n-am pus capul în pământ, am reușit să presăm, să egalăm relativ repede și ce mă bucură că băieții, conform a ceea ce am lucrat, au înțeles că avem nevoie de mai multă mișcare în compartimentul ofensiv, de dezvoltare în flancuri. E clar că mai avem foarte mult de muncă și suntem departe de nivelul propus dar sunt niște puncte de plecare în ceea ce privește modalitatea în care vrem să arătăm ca exprimare în joc. Aș vrea să scoatem lucrurile care au fost pozitive în acest joc dar bineînțeles că vom analiza și ce nu a funcționat. În primul rând mi-aș dori să fim mult mai responsabili pe momentele fixe, pentru că iată e al doilea meci consecutiv, după cel cu Buzăul, în care primul corner al adversarului a însemnat modificarea tabelei. Una peste alta însă băieții merită felicitări atât pentru atitudine cât și pentru spiritul colectiv pe care l-au arătat“ a declarat antrenorul UTA-ei.
Și, dacă am făcut aprecieri pozitive la adresa atitudinii jucătorilor, nu putem omite nici abordarea curajoasă a lui Balint, care nu s-a ascuns în spatele formei echipei, a absențelor și a clișeului „un punct e mai bun decât nimic“, ci chiar a pregătit meciul la victorie, nu doar declarativ. Este pentru prima dată când UTA a început cu doi atacanți și cu un singur mijlocaș defensiv. Dar, din păcate, numărul de jucători ofensivi trimiși în teren nu-ți garantează nici rezultatul și nici măcar numărul de ocazii, dacă ceea ce reușesc să ofere aceștia în teren nu se ridică la un nivel suficient de bun pentru a pune adversarul în dificultate. Din păcate astăzi, dintre cei trei jucători care ar fi trebuit să fie motorul echipei din punct de vedere ofensiv, ne referim la Keserü, Postolachi și Ubbink, doar primul s-a apropiat de standardele optime.
(foto: uta-arad.ro)
