Atletico Arad, în topul celor mai de succes centre juvenile din România ultimilor cinci ani

Pro Sport a realizat recent un studiu de caz referitor la fotbalul juvenil, analizând centrele de copii și juniori care funcționează cu succes în anul 2014. Sursa citată a făcut un top al performanțelor reușite în cinci ani, perioada 2009 – anul curent, iar Atletico Arad a intrat în prima parte.
Clasamentul (*) Pro Sport – întocmit ținând cont de numărul de titluri câștigate – arată așa:
1 Academia Gh. Hagi (8 x locul 1, 3 x locul 2, 5 x locul 3, 2 x locul 4)
2 Dinamo București (4 x locul 1, 2 x locul 2, 2 x locul 3, 1 x locul 4)
3 Sportul Studențesc (3 x locul 1)
4 Atletico Arad (2 x locul 1, 2 x locul 2, 1 x locul 3)
5 Universitatea Cluj (1 x locul 1, 2 x locul 2, 2 x locul 3, 1 x locul 4)
6 Steaua București (1 x locul 1, 2 x locul 2, 2 x locul 3)
7 (FC + ACS) Poli Timișoara (1 x locul 1, 1 x locul 2, 1 x locul 3, 2 x locul 4)
8 LPS Banatul Timișoara (1 x locul 1, 1 x locul 2, 1 x locul 4)
* Clasamentul e întocmit după modelul olimpic, cu locul 1 criteriu decisiv
Mai jos, redăm rândurile dedicate clubului galben-negru, semnate Matei Udrea și Cristi Voinea:
În Vestul României, cel mai important club la copii şi juniori este Atletico Arad, grupare privată foarte productivă şi apreciată. În ultimii cinci ani, arădenii sunt pe locul 4 în România la performanţe, după Academia Hagi, Dinamo şi (de-acum) defuncta Sportul Studențesc.
Atletico Arad este, probabil, cel mai important club din Vestul ţării dintre cele care ocupă cu creşterea juniorilor. Atletico, o grupare privată înfiinţată în urmă cu un deceniu, e pe locul 4 pe ţară în topul performanţelor obţinute în ultimii 5 ani. E un gen de business pornit aproape de la zero şi care se bazează mult pe sprijinul diverselor societăţi şi firme din regiune.
Proprietarul clubului, Alexandru Meszar, spune că afacerea nu face încă profit, deşi bilanţul este peste aşteptări. Din sezonul 2009/2010 până în prezent, Atetico a câştigat, sub titulatura ACU Vasile Goldiş Arad, două titluri de campioană, două medalii de argint şi una de bronz la diverse categorii de juniori.
Situaţia grupării arădene este una deosebită, un model de creştere a juniorilor fără legătură cu cele de stat (Cluburile Sportive), care sunt finanţate de la buget şi nu gândesc lucrurile în termen de profit, şi în acelaşi timp fără să se asemene cu proiectele cu bugete uriaşe, precum al lui Hagi, sau cu mare tradiţie, precum cel al dinamoviştilor. Atletico Arad a pornit cu o grupă de copii şi lucrează cu un buget minuscul, comparativ cu afacerea lui Hagi.  „Cheltuielile sunt, cu aproximaţie, de 200.000 de euro pe an. Eu am început modest, de la cel mai mic nivel, cu o singură grupă de copii. Acum avem 12 grupe şi în jur de 220-250 de copii. Profitul începe să apară abia după cel puţin 10 ani“, povesteşte Alexandru Meszar.
„Acum suntem un brand naţional“
Managerul are o mândrie reţinută atunci când vorbeşte despre Atletico Arad: „Acum suntem un brand naţional. Sunt familii care s-au mutat special la Arad pentru a fi alături de copilul care e legitimat la noi. Toată zona aceasta a ţării şi nu numai este plină de fotbalişti crescuţi la noi. Nu cred că există echipă din Arad şi împrejurimi care să nu aibă măcar 3-4 jucători de aici. Dinamo are un centru vechi şi puternic de copii şi juniori, dar se întăreşte cu jucători de la noi. Bălgrădean şi Ţucudean au fost crescuţi aici“.
Un subiect fierbinte în această lume despre care se ştie şi se vorbeşte atât de puţin în România este cel al racolărilor de juniori, capitol la care Academia Hagi deţine recordul de reclamaţii în ultimii ani. Meszar are o poziţie ponderată: „Hagi a făcut o selecţie în toată ţara şi a adus la Academia lui copii de peste tot. Şi noi avem la Hagi juniori. Suntem coproprietari. Vom vedea… Lucrul ăsta, faptul că se duc juniorii, ţine şi de politica fiecărui club. Ce ordine are în acte, ce condiţii oferă. Trebuie să ai condiţii asemănătoare, dacă vrei să-ţi rămână copiii. E normal, Hagi e un nume mare, de când a apărut Academia lui a apărut şi o tentaţie mare pentru părinţi şi copii“.
„Mi-au plecat antrenorii în Ungaria, unde sunt plătiţi de cinci ori mai bine“
Venit din inima fenomenului, ma­nagerul grupării arădene ştie cu exactitate motivul pentru care fotbalul românesc nu mai produce, de un deceniu, jucători capabili să facă faţă la nivel înalt în străinătate: „Materialul uman şi calităţile native sunt mai bune în România decât în multe alte ţări, chiar dacă în ultimii ani a scăzut numărul copiilor care vin la fotbal. Străinii ne bat la organizare şi la mentalitate“. Subfinanţarea şi sprijinul venit din partea statului sunt alte motive pentru recul: „Vă dau un
exemplu. Un club similar cu al nostru de la Duisburg primeşte anual, de la federaţia germană, 300.000 de euro. Noi am primit 10 mingi când am câştigat campionatul. În anul ăla am mers de trei ori la Buftea, cu trei grupe separate de copii, pe banii noştri“.
Aflat în strânsă legătură cu vecinii maghiari, unde ştie exact cum se mişcă lucrurile, Meszar simte că începem să pierdem teren şi faţă de aceştia: „În România, antrenorii de copii şi juniori primesc 300-400 de euro. Am antrenori care mi-au plecat în Ungaria pentru că acolo sunt plătiţi de cinci ori mai bine, iar eu nu pot să le ofer banii ăştia. În Olanda, un fotbalist celebru precum Bergkamp începe de la copii şi juniori. Ce jucător mare din România pot atrage eu, cu 300-400 de euro pe lună? E greu până şi să trimiţi antrenorii la specializare în străinătate. Noi avem relaţii cu cluburi din Anglia, din Olanda, şi am mai reuşit asta, de bine, de rău. Dar în cea mai mare parte a României aceste lucruri sunt imposibile“.