La UTA se vorbește mult și foarte mult înainte de fiecare meci important. Antrenorul și jucătorii se declară conștienți de importanța meciului, rostesc apăsat care este obiectivul imediat dar și cel pentru finalul campionatului, însă când este vorba să o arate în teren lipsesc de la apel. Așa s-a întâmplat la Botoșani, așa s-a întâmplat și sâmbătă seara cu Rapid. Practic, în două dintre meciurile directe cu contracandidatele la primele două locuri din play-out, UTA a fost dezansamblată bucată cu bucată și trimisă la colț, în situația jenantă a celui care înainte de bătălie își încoardă mușchii pentru ca apoi să fie făcut KO în ring.
În meciul cu Rapid UTA a arătat acceptabil o repriză și jalnic în cea de-a doua. În primele 45 de minute jucătorii lui Badea au arătat inimă, ambiție însă foarte puțină luciditate. Au fost asprii în dueluri și agresivi în pressing dar cam atât. Pericolul a venit de fiecare dată nu ca urmare a unor faze elaborate ci ca rod al acțiunilor individuale ale lui Philip Otele, care și-a scos din încălțări adversarul direct, pe Belu Iordache. Așa am consemnat și singura ocazie cu adevărat mare pe care a avut-o UTA în întreaga partidă, când centrarea nigerianului a fost reluată pe lângă poartă de David Miculescu, aflat într-o poziție din care nu prea ne-a obișnuit să rateze (7-8 metri de poartă, central și fără marcaj). În rest echipa noastră a mai avut doar jumătăți de ocazii: un cap pe lângă poartă a lui Benga, un șut neinspirat al lui Otele sau un șut centrare a lui Vukcevic, care a traversat careul mic. De altfel asta a fost și marea problemă a UTA-ei faptul că deși a reușit să ducă mingea destul de des pe linia de fund, de unde s-a venit cu centrări în mijlocul careului, majoritatea acestora n-au găsit pe nimeni, jucătorii noștri ofensivi nereușind să ajungă în pozițiile clasice de finalizare.
Nigerianul Otele a fost singurul utist care a dat emoții apărării Rapidului (foto: uta-arad.ro)
De cealaltă parte Rapid și-a păstrat calmul în fața unei echipe care a început avântat, impulsionată de un public fantastic. A fost organizată foarte bine defensiv, a avut un triunghi format din Moldovan, Săpunaru și Grigore, care a protejat foarte bine poarta, a absorbit cu competență presiunea, a liniștit jocul printr-o posesie sigură, iar la finalul primei reprize a început chiar să aibă și câteva incursiuni periculoase, la una dintre ele Iacob ratând o centrare la firul ierbii, având însă noroc că în spatele său se afla Erico. Iar începutul reprizei secunde n-a făcut decât să confirme această evoluție a lucrurilor deoarece în chiar primul minut Rareș Ilie l-a găsit cu o centrare de calitate din banda stângă pe Alex Ioniță II, aflat nemarcat la marginea careului de 6 metri și acesta l-a executat pe Iacob cu o lovitură de cap precisă.
Ce a urmat apoi a fost o mare dezamăgire pentru suporterii UTA-ei. Echipa favorită s-a prăbușit total din punct de vedere al lucidității și am asistat timp de 45 de minute la un joc haotic, cu enorm de multe pase greșite și cu mingi aruncate la întâmplare spre avanposturi, unde Cardoso n-avea cum să aibă câștig de cauză în duelurile fizice la înălțime cu Săpunaru sau Grigore. Miculescu a dispărut complet din joc iar Otele a terminat și el benzina, izolându-se în banda stângă de unde nu a mai avut decât o singură incursiune periculoasă în minutul 51. Singurul moment în care UTA a creat pericol a fost în minutul 60 când Ubbink l-a găsit cu o angajare foarte bună pe Shlyakov dar fundașul stânga al Bătrânei Doamne, intrat liber în careul advers, și-a prelungit prea mult mingea și a fost blocat de Moldovan. Aceasta a fost de altfel și singura pasă bună dată de Ubbink în toată repriza secundă, altfel căpitanul echipei ratând nu doar toate pasele decisive încercate ci și lucrurile cele mai simple pe care a vrut să le facă. Dar căderea dramatică în jocul neerlandezului, de când i s-a pus banderola de căpitan pe braț, probabil ar merita o analiză separată.
Cardoso obligat la o misiune imposibilă: să lupte împotriva lui Săpunaru cu armele acestuia (foto: uta-arad.ro)
În acest timp Rapidul s-a organizat defensiv fără probleme, nu a aglomerat neapărat jocul în fața careului ci a preferat mai degrabă să incomodeze și să blocheze construcția UTA-ei, obligând echipa noastră să greșească, așa cum spuneam, enorm din punct de vedere al jocului de pase. Din păcate elevii lui Ionuț Badea n-au răspuns. Dacă în prima repriză echipa a făcut un pressing mai agresiv și executat mai sus în teren, acest lucru nu s-a întâmplat în partea a doua, UTA câștigând rareori baloane în jumătatea adversă. Nici de pe bancă n-a venit nimic inspirat. Introducerea lui Dangubic în locul lui Vorobjovas a fost o schimbare oarecum ofensivă dacă ținem cont că jucătorul croat are calități în plus din acest punct de vedere față de lituanian, însă n-a fost o schimbare de sistem sau de dispunere, care să destabilizeze cumva defensiva Rapidului. Dangubic a jucat inter, poziție în care nu s-a văzut absolut deloc.
Și, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de partide, Rapidul a reușit să și închidă meciul în minutul 75, când Benga s-a scos din joc ieșind în lateral să-l blocheze pe Carnat dar nereușind să facă acest lucru, estonianul Kait a pătruns pe spațiul liber, trei fundași ai UTA-ei s-au repezit bezmetic să-l blocheze dar l-au uitat pe Rareș Ilie care venind complet liber a finalizat simplu din mijlocul careului, așa cum nu o făcuse Miculescu în prima repriză. Ultimul sfert de oră a fost o agonie prelungită, la frustrarea suporterilor contribuind și decizia de neînțeles a lui Ionuț Badea de a face următoarele schimbări în minutele 85 și 87! Evident că introducerea cu câteva minute înainte de final a singurului vârf de meserie pe care-l avea UTA în lotul pentru acest meci, este vorba de Laukzemis, n-avea cum să producă efecte. Meciul s-a încheiat cu o victorie clară și meritată a Rapidului, care a arătat nu doar că știe ce vrea dar și că are mijloacele și planul de a-și atinge scopul. Dincolo, UTA vrea să ajungă la barajul de Conference League dar n-a avut șut pe poartă în cel mai important meci disputat pe teren propriu în această fază a competiției.
