Azi e Ziua Limbii Noastre din veacul vecilor

Legea 53/2013 prevede că ziua de 31 august este Zi a Limbii Române, că în această zi se organizează manifestări culturale și educative sau științifice și Drapelul României se arborează în conformitate cu prevederile Legii 75/1994.
În opinia noastră, ar fi posibil să se organizeze nu doar manifestări la care să participe elitele, ci și din acelea la care să fie atras publicul larg, mărind astfel semnificativ aria de cuprindere și sporind corespunzător gradul de educare în direcția patriotismului curat și cald, al iubirii de moșie și de neam. Iată și câteva sugestii în această direcție: un concurs public de oratorie, concurs la care să aibă acces orice doritor, indiferent de pregătirea sa școlară; o expoziție de texte scrise artistic și de caligrafie; o expoziție de ustensile de scris mai vechi sau mai noi (a nu se uita că inventatorul stiloului a fost românul Petrache Poenaru); o expoziție de texte scrise cu diferite caractere: scriere veche românească, scriere tehnică, scriere cu caractere gotice etc.; o expoziție cu texte scrise în alfabetul rus, grecesc, arab, chinezesc, japonez etc.; o expoziție cu hârtie de diferite calități: hârtie de calc, hârtie albă de scris, hârtie cretată etc.; concurs de dezbateri pe diferite teme.
O preocupare continuă ar trebui să fie exprimarea corectă din punct de vedere gramatical: în presă, la radio și televiziune. Există în prezent un limbaj amalgamat de cuvinte englezești și românești pe care unii concetățeni îl numesc cu ironie romgleză.
Există Legea 500/2004 care reglementează folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice.
Am văzut în Piața Avram Iancu un local din Arad unde nu se mai scrie pe ușă „închis/deschis” ci „closed/open”, de parcă nu am fi în România ci în Marea Britanie; este o manifestare de dispreț pentru limba română, de snobism și cosmopolitism penibil.
Deși Legea 500/2004 prevede ca instrucțiunile de utilizare a aparatelor cumpărate să fie tra­duse și în limba română, de multe ori limba română lipsește din textul instrucțiunilor.
Limba română este singurul
mijloc de comunicare între cei de neam românesc, iar aceștia ar trebui să dovedească mai multă demnitate și să folosească corect limba română. Considerăm că folosirea excesivă a limbilor străine în România este deranjantă, degradantă și umilitoare chiar, cazul cântecelor scrise de textieri și cântate de cântăreți români în alte limbi fiind mai mult decât semnificative; va trebui să învățăm limba engleză pentru a înțelege ce cântă soliștii români pe scenele românești? Mâine-poimâine ne vom entuziasma ascultând Luceafărul în limba engleză, Miorița în spaniolă (La ovejita), iar Toma Alimoș în chineză.
Dacă vom fi umili și slugarnici perpetuând disprețul față de limba română și cultura română, să nu ne așteptăm să fim respectați de către străini. Să sărbătorim așadar Ziua Limbii Române cu respectul cuvenit față de Limba Română.
În Arad aproape că nu se știe de această sărbătoare, cu excepția unor scurte articole în presa locală.
Să nu uităm testamentul lui Ienăchită Văcărescu (1822-1892): Urmașilor mei Văcărești,/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Și a patriei cinstire.
Ion Gorici