Din păcate, Bugetul pentru 2014 a ajuns un fel de loterie, o chiverniseală politică, nicidecum o consecinţă a necesităţilor noastre, ale românilor.
Avem discuţii contradictorii, exemple de ce e bine şi ce nu, dar esenţa ne scapă… De fapt, ar fi trebuit să facem – mă rog, să facă – un buget echilibrat, un cumul al necesităţilor şi posibilităţilor, nu un simulacru de corectitudine, o impunere a parametrilor creionaţi de clientelă.
Categoric, bugetul e creat pe model socialist, de a linişti masele pe moment, dar cu construcţii financiare neclare nici măcar pentru viitorul apropiat. Avem o minimă înţelegere între factorii lucrativi – Parlament, Guvern, autorităţi locale – prin care pansăm anumite răni mediatice/ mediatizate, dar tratamentul este la suprafaţă, profunzimea adâncind criza de fundamentare a supravie­ţuirii sociale.
România are nevoie de o stabili­tate bugetară, transmisă prin echi­libru politic. Are nevoie de o proiec­- ţie pe termen lung, indiferent colo­ratura politică. Are nevoie – termen uzual şi uzat – de un consens po­li­tic, de o înţelegere de uniune na­ţională…
Ce avem, de fapt? Avem o probă a ambiţiilor politice, dublate de interese ale acoliţilor politici. Avem un Buget care nu ţine cont de principiul subsidiarităţii, nu ţine cont nici măcar de o logică bugetară, ci doar de colacul supravieţuirii.
Pe cale de consecinţă, nu ne avantajează acest buget. Nu prin consecinţele pe care le rezumă în anul ce vine, ci prin efectele pe termen lung. Încerc să rezum polilogia doctrinară – nu se poate vorbi de doctrină în actuala construcţie guvernamentală – dar existenţa bu­getului nu e dată de orientarea politică, ci de cea a existenţei politicienilor.
Politicul dă cu o mână şi ia cu mai multe… un fapt obişnuit, că nu USL a patentat modelul. În mod normal, execuţia bugetară ar trebui să ţină cont – în primul rând – de o gân­dire care să vizeze continuitatea. Noi – aici mă refer la clasa politică – ţinem cont de interese şi sabotări, de clientelism, nu de România. USL a propus un buget al său, nu al Ro­mâniei, dar nici răspunsul Opoziţiei nu e  în măsură să despartă grâul de neghină.
Rezumând, bâlciul deşertăciunilor scris de Shakespeare e doar o banală nuvelă faţă de drama pe care o scriu guvernanţii noştri.

Teofil Grădinaru

  • Dorina Avramut(Chirilă) spune:

    Domnule Teofil Gradinaru,

    legat tot de „Bâlciul deşertăciunilor noastre” redau mai jos un raspuns pe care l-am primit in urma unor mesaje gandite si nu scrise dupa „ureche” . Dupa 5 ani de truda , intr-o Romanie in care unii „le stiu” pe toate, n-am reusit sa intru in gratiile vreunui jurnalist, fie el si unul novice,din provincie !? Asta este! Nebun si de rasul lumii in tara ta, genial la NASA , in America!

    „auzi, domnita, sau cine esti, termina cu elcubratiile ca n-are nimeni chef de ele…persoane ca tine am mai vazut cu miile, care analizeaza, se dau inteligente, darr, de fapt, mor de foame, tine-ti parerile pentru tine si vezi-ti de viata!” – Mnerie Calin

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției