Boboteaza televiziunilor

Cum nu prea au cu ce să rupă gura târgului la început de an, televiziunile de pe la noi aşteaptă cu înfrigurare şi cu adâncă speranţă sosirea Bobotezei. Nu pentru a vorbi despre semnificaţia prăznuirii Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoare numită şi Epifania sau Dumnezeiasca Arătare sau că praznicul reprezintă reactualizarea momentului în care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se botează cu botezul pocăinţei – a lui Ioan -, El Cel fără de păcat, asumând păcatele întregii omeniri, pe care le va răscumpăra prin scump sângele Său, pe Golgota. Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatăl a mărturisit despre El. „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit“ (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumb peste El şi Fiul a primit botezul lui Ioan. Mania televiziunilor este aceea de a-şi trimite novicii angajaţi, ghiftuiţi şi deranjaţi la stomac de cârnaţii de Crăciun şi râgâind încă a chiftele de Revelion, înjurându-i printre dinţi pe mogulii lor, să aştepte ore în şir şi să surprindă „marele“ eveniment al îmbulzirii la Apa de Bobotează.

Sigur că este paradoxal ca după ce asculţi slujba în Biserică să te pui să alergi ca un apucat pentru a prinde cele mai multe sticle de apă sfinţită, în dauna altora. Biserica ortodoxă te învaţă să fii smerit, să îţi iubeşti aproapele, asta presupunând să laşi pe altul în faţa ta pentru a-l proteja de frig – aici intervenind lecţia sacrificiului, al exemplului euharistic. La fel şi răbdarea reprezintă un aspect important în credinţa noastră strămoşească. Aceeaşi sfântă Biserică ne mai învaţă şi despre cumpătare. Ca să nu mai vorbim despre faptul că îmbulzeala la apă sfinţită a credincioşilor ortodocşi nu ar trebui să aibă legătură doar cu educaţia, cât mai ales cu conştiinţa religioasă. Dar… Suntem şi noi oameni, iar „perfectele“ televiziuni ar trebui să fie mai îngăduitoare, să ne mai ierte şi, de ce nu, să ne mai scutească de aceleaşi ştiri care se repetă în fiecare an. Sau dacă tot nu putem trăi de grija unor oameni care se înghesuie atunci măcar să avem parte de ştirea completă. Televiziunile să pătrundă şi în interiorul lăcaşelor de cult, să putem viziona şi, măcar, o parte din predica preotului sau cel puţin să aflăm cu ce se… mănâncă Boboteaza.

Consider că Botezul Domnului ar trebui privit şi tratat cu mai multă sacralitate, cu ceva mai multă emoţie, bun simţ şi reflecţie.