Acum câteva zile a nins în toţi dracii; străzile urbei noastre au devenit ireal de albe, copiii îşi cărau părinţii la hămăleală (să-i tragă cu săniile), oamenii de zăpadă închişi în placenta de gheaţă se pregăteau să iasă în lumina curţilor; ce mai, iarna aceasta îşi pregătea Marea Sărbătoare Imaculată. A vrut, căci totul s-a dus naibii, din cauza unei neghioabe de temperaturi ridicate la rangul de calorifer cosmic. Acum totul e dus de râpă: albul a devenit negru deschis, zăpada a devenit o zoaie de consistenţa răciturilor de porc încălzite, iar bucuria copiilor s-a transformat într-un rictus din tablourile lui Goya. Deşi sunt cam în vârstă, (sunt verişor primar cu Munţii Dobrogei) m-am bucurat şi mă bucur orizontal (cad pe spate) de bucuria zăpezii; încât îmi vine să hărţuiesc inşii care umblă cu umbrela deschisă pe sub planarea îngerească a fulgilor de nea.
„Te-ai însurat, deşi ai spus că n-o vei face. De ce?“, îşi întreabă un tânăr amicul din copilărie. „Pentru că nu-mi plăcea mâncarea la cantină!“ „Şi acum?“ insistă primul.„ Acum îmi place…“ cade răspunsul ca un cnut.
Nu ştiu din ce motive s-a vehiculat ideea că mâncarea la cantină ar fi anostă, ternă şi obligatoriu fadă, fiind ocolită de unii cu pretenţii subţiri. După Revoluţie cantinele muncitoreşti au căzut cu un ceas înainte de căderea fabricilor. Astfel că în tot amărâtul ăsta de Arad a rămas doar o cantină (celelalte sunt pensiuni, fast-fooduri sau te miri ce). Ea este destinată celor nevoiaşi, celor care nu-şi pot găti acasă, şi celor ce doresc să îşi consume foamea la un preţ absolut civilizat. Această cantină este denumită de către conducerea oraşului Cantina Municipală; de către politicieni Cantina de Ajutor Social; de către sociologi Cantina Săracilor iar de către mine Cantina Imperială Arad. Cum de ce? Pentru că această cantină este cu totul altceva decât era cândva o cantină. Am fost, am văzut, mi-a plăcut, deci ştiu. De ce Imperială? Pentru că această cantină arată delicată, curată şi luminoasă ca un Porţelan de Sevres. Pentru că sunt expuse pânze de Mihai Takacs. Iar faptul că instituţia este condusă de o femeie nu este deloc întâmplător. Doar faptul că pe această doamnă o cheamă Mariana Szucs e întâmplare. Căci s-a nimerit să fie o bună gospodină.
Stau cu ochii pe buletinul meteo: poate-poate va veni vremea ca oamenii de zăpadă să iasă la lumină, să nu fie avortaţi în această iarnă. S-ar încălca Legea Gravitaţiei…
Sport 51
UTA a scos la vânzare biletele pentru partida cu Oțelul! Meciul din etapa a 6-a a play-out-ului va avea loc joi, de la ora 16:45
Suporterii UTA-ei vor putea reveni pe stadion pentru ultimele două partide de la Arad din play-out-ul Superligii, după ce Comisia...
citește mai mult »
!
La numai 55 de ani, un român se zbate la limita dintre viaţă şi moarte. El şi-a pierdut total capacitatea de muncă din cauza numeroaselor afecţiuni grave de care suferă. Drept urmare, banii pentru tratamente sunt din ce în ce mai puţini, iar omul este condamnat la moarte. Citeşte în continuare povestea cutremurătoare a lui Mihai Feraru, aşa cum ne-a relatat-o chiar el într-un mail trimis pe adresa redacţiei. „Ma numesc Mihai Feraru de 55 ani, sunt foarte bolnav din 1994, primul infarct l-am suferit in 1994 eram la serviciu, al doilea infarct l-am suferit in1998, dupa primul infarct am suferit primul accident vascular din trunchiul cerebral, dupa care am ramas cu o paralizie pe partea dreapta asta s-a intamplat in 1995, al doilea accident vascular cerebral l-am suferit in anul 2000, in 2004 am fost diagnosticat cu DIABET ZAHARAT, De atunci si in prezent fac injectii cu insulina de patru ori pe zi, acuma de 2 ani am fost descoperit cu POLIARTRITA REUMATOIDA, am ajuns sa pot merge cam 30-40 m dupa care trebue sa fac o pauza, eu nu pot efectua nici un fel de activitate, capacitatea de munca este pierduta in totalitate, numai bunul Dumnezeu stie ce fel de viata chinuita duc eu zi de zi, mai ales ca duc lipsa de mancare si medicamente, de aceea fac apel pe aceasta cale catre toti oamenii credinciosi care-l iubeste pe Dumnezeu, sa ma ajute si pe mine din putinul lor, iar Dumnezeu si Maica domnului sa le rasplateasca darul inzecit, si cu multa sanatate. Pentru asta eu am un cont deschis la banca; RAIFFAISEN BANK IN ROMANIA ARE NR RO93RZBR0000060001059026 IN LEI .si-n euro nr RO72rzbr0000060004438690.pe nume mihai feraru cod zwift: RZBRROBU”.. eu am ca martor pe DUMNEZEU, ptr ca numai el stie si vede totul, si tot Dumnezeu ne va judeca pe fiecare ptr faptele noastre, Iertati-ma. Adresa mea postala este: Mihai Feraru oficiul postal nr 1 vaslui, casuta postala 95, localitatea vaslui jud vaslui Romania, tel 0040761887298. Doamne ajuta,,, A-R
„Cu proştii parcă te mai poţi înţelege, cu mediocrii niciodată. Mediocrii au convingeri, proştii adună şi îndoieli. Pe mediocri convingerile nu-i fac dârji, ci îndărătnici. Îndărătnicii nu-s mânaţi să se remarce, le e de ajuns că îi împiedică pe alţii să se remarce. Au ceva din condiţia apartenenţei la o castă. ” -Tudor Octavian in „Casta îndărătnicilor”