S-a vorbit mult în zilele premergătoare meciului că deja acutizatul conflict dintre galerie și o parte importantă a suporterilor pe de o parte și conducerea clubului pe cealaltă parte, ar influența negativ starea mentală a jucătorilor și implicit prestația lor din teren. Deși UTA a avut o galerie inimoasă și pozitivă la Pitești, deși fanii au dat asigurări că vor încuraja echipa și o vor ține departe de conflictul cu conducerea, deși aceeași suporteri s-au întâlnit cu Ilie Poenaru și liderii vestiarului pentru a-i asigura de susținerea lor, deși însuși Alexandru Benga spunea că jucătorii nu simt nicio astfel de presiune, comentariile din mediul online pe acest subiect au continuat până în ziua meciului.
Așa cum era de așteptat, temerile s-au dovedit a fi fără temei. În Piața Avram Iancu și pe traseul marșului, scandările împotriva conducerii au alternat cu cele de susținere a echipei. Fanii chiar au făcut o demonstrație zgomotoasă de atașament în drumul spre stadion, în fața hotelului unde era cantonată echipa. Iar în stadion, peluza a fost trup și suflet alături de favoriți. În afara celor câteva momente în care și-au strigat „of“-ul vis-a-vis de conducere și influențele politice, cei aproape 3.000 de oameni din Peluza „Iosif Petschovschi“ au cântat fără oprire pentru echipă. Singurul moment de tăcere a fost în startul reprizei secunde, când galeria a afișat un banner comemorativ pentru un ultras din gruparea Era a Peluzei Sud Steaua, care a decedat de curând.
Nu putem în niciun caz exclude din ecuația atmosferei și restul stadionului. În special Tribuna II „Gioni Broșovszky“ a fost impresionantă la momentul intonării imnului „De la Dunăre la Sena“ și apoi de fiecare dată când a venit în sprijinul echipei, prin cântece și scandări care au pus o presiune fantastică pe echipa oaspete și au dat aripi favoriților.
La final, minute bune jucătorii au cântat împreună cu galeria după care au făcut un tur al stadionului în aplauzele întregii asistențe. Copiii n-au mai avut voie să pătrundă pe gazon (amenzile obtuzilor de la LPF au „omorât“ până la urmă încă o tradiție frumoasă) dar chiar și așa scenele au fost emoționante. De remarcat că Alexandru Benga, care a jucat mai multe sezoane la Petrolul, cu bunul simț care îl caracterizează, a mers și la galeria oaspeților, întreținându-se câteva zeci de secunde cu aceștia.
La final, iată câteva declarații care vorbesc de la sine despre impactul pe care l-a avut atmosfera din tribune asupra a ceea ce s-a întâmplat pe teren:
Ilie Poenaru: „Galeria le-a dat băieților un imbold încă din momentul în care a trecut pe la hotel și i-a încurajat. S-au simțit bine. Este clar că acasă publicul este al 12-lea jucător și își aduce un aport foarte mare. Sunt chiar și răgușit acum pentru că a trebuit să strig mai mult ca să acopăr fondul sonor dar și așa nu m-am putut face auzit decât de cei care erau în apropierea mea. Din perspectiva asta ne va fi greu în următoarele două etape, deoarece jucăm în deplasare, dar sunt convins că vor veni în număr destul de mare și la Mioveni, așa cum au făcut-o și la Pitești, și se va simți aportul lor pentru că acolo tribunele sunt foarte aproape de teren.“
Marin Dună: „Meritul publicului e foarte important. Ne așteptam să fie așa și ne bucurăm că am venit la UTA unde avem un asemenea public în spate. Într-adevăr uneori te poate duce spre poarta adversă și să lași spații libere dar avem jucători inteligenți și cred că nu vor mai face aceste greșeli.“
David Miculescu: „Eu deja m-am obișnuit. Este un public de nota 10 care te împinge de la spate. Sunt foarte bucuros că i-am făcut fericiți. Și colegii noi mi-au confirmat că nu se așteptau să vadă așa ceva deși eu le spusesem dinainte la ce să se aștepte.“
Claudiu Keserü: „A fost o atmosferă excepțională, pe care și eu am descoperit-o în premieră, ca jucător al echipei. Mă bucură că am reușit să-i bucurăm pe oamenii din tribune.“
