Care viziune a României?

Cică astăzi, la Strasbourg, președintele Klaus Iohannis va prezenta viziunea României privind viitorul Uniunii Europene. Cu tot respectul, care viziune? S-a preocupat cineva, după revoluție, de schițarea unei viziuni privind viitorul României măcar? Pe vremea răposatului Ceaușescu, viziunea era clară: capitalismul putred se va prăbuși, iar România va înainta în zbor spre comunismul victorios pe toate liniile. După împușcarea odiosului și a sinistrei sale soții, poate, doar Iliescu să fi avut vreo viziune secretă privind rămânerea României în sfera de influență a Rusiei, poate, Petre Roman să fi visat ca România să devină o prosperă colonie franceză. Despre o strategie de țară, pe termen mediu și lung, nici vorbă, toate guvernele care s-au perindat au avut unica grijă de a se înfrupta pe săturate din avuția națională, lăsând țara în paragină. Atunci, a cui viziune o va prezenta Iohannis, a fuhrerului Merkel? Desigur, mă refer la viziunea declarativă, aceea cu bunăstarea tuturor cetățenilor europeni, că pe aia adevărată, adică înaintarea pas cu pas spre consolidarea hegemoniei Germaniei, o ține doar pentru ea și pentru slujitorii săi preaplecați. Măcar de formă, a discutat Iohannis cu partidele politice, cu economiști de marcă, savanți, academicieni sau altcineva cât de cât priceput în construcție europeană? Nici vorbă, o fi vorbit, eventual cu Răvășitoarea, convenind, seara, la un ceai, că Uniunea Europeană trebuie să rămână un teritoriu turistic pentru ei. Dar, la urma urmei, interesează pe cineva viziunea României privind viitorul Uniunii Europene? Singurii care au așa ceva sunt românașii care își doresc ca Uniunea Europeană să rămână un spațiu în care să poată pleca la muncă, să câștige niște salarii decente. Pe ei chiar nu-i mai interesează ce condiții impune Comisia Europeană, Uniunea Europeană, țărilor membre, puțin le pasă de fleacuri precum cedarea suveranității sau a resurselor proprii, pentru că nici suveranitatea nici deținerea resurselor de către statul român nu țin de foame. Așadar, ce ar putea să spună Iohannis, va bălmăji câteva fraze despre încrederea românilor în valorile europene, despre pretinsa temelie a construcției europene, solidaritatea? Sau, evident, despre ferma lui hotărâre de a continua lupta împotriva corupției, în ciuda tentativelor unui guvern vremelnic de a-și subordona politic justiția pentru a-i scăpa pe hoți? Te pomenești că va trage adânc aer în piept și își va face curaj să spună că România nu este de acord ca Uniunea Europeană să devină un paradis al milioanelor de așa numiți refugiați, că România are dreptul să fie primită în Spațiul Schengen, că nu mai vrea ca sperietoarea MCV să-i fie fluturată ostentativ înaintea ochilor de fiecare dată când încearcă să nu respecte niște directive absurde, obligatorii doar pentru cei mici! Desigur, glumesc, Merklaus nu va cuteza să aducă asemenea afronturi, că doar el nu e Viktor Orban, să spună „nem”, știe să spună doar ja, ja!